36. Not painful anymore - Sweet December

            36. Not painful anymore – Sweet December

            Ochii mi s-au deschis alene si am observat ca eram in masina, capul fiindu-mi indreptat spre geamul meu. Era seara deja iar Zayn conducea destul de repede din moment ce deabea puteam observa luminile de afara.

            M-am foit putin pe scaun pentru a ma aseza mai bine pe acesta iar imediat dupa asta am simtit o durere de cap. Nu stiam cum ajunsesem in masina sau unde mergeam. Imi aduceam aminte cum eram pe podea langa Zayn si Blu, iar dupa asta nu stiam ce s-a mai intamplat.

            O intepatura a mai aparut la nivelul capului iar din instinct mi-am asezat mana la tampla, incercand sa imi calmez durerea. Odata cu asta, mi-am simtit mainile reci iar asta m-a speriat putin chiar daca era ceva obisnuit la mine.

            Zayn: O Doamne!  Emma! Ti-ai revenit. Cum te simti? Te doare ceva?

            Era ingrijorat si agitat la maxim. Incerca sa se concentreze asupra drumului dar mai mult se uita la mine, sa vada in ce stare eram.

            Eu: Sunt bine! Doar o durere minuscula de cap, atat. Nu te agita. Unde mergem?

            Zayn: La spital.

            Eram lipita e scaunul masinii iar respiratia mi se oprise pentru cateva secunde. Uram spitalele, erau cosmarurile mele. Ma ingrozeau si nu aveam amintiri prea placute din partea lor. Mai bine muream decat sa intru intr-un spital.

            Eu: Spital?! De ce? Sunt bine, perfect. Nu am nevoie sa merg.

            Zayn: Emma, trebuie sa mergi, ce naiba! Ai lesinat in bratele mele! Nu imi spune tu mie ca esti in regula si ca nu ai nimic cand se vede de la o posta ca nu esti in apele tale!

            Eu: Dar eu ma simt bine! Nu vreau sa merg. Nu am de ce sa merg! Sunt sanatoasa tun.

            Zayn: Sanatoasa tun? Ti se pare normal sa lesini deodata, sa ai dureri de cap si sa ai mainile reci? Mie nu imi suna ca esti chiar atat de sanatoasa. Fie ca vrei,fie ca nu vrei o sa mergem la spital si o sa faci cateva teste.

            Eu: Zayn, testele se numesc analize iar acestea au nevoie de injectii pentru a fi facute. Eu cu acele nu ne impacam prea bine si stii asta! Vreau acasa, te rog.

            Zayn: Emma, totul o sa fie bine. Mergem acasa imediat ce faci cateva analize. Fa asta pentru mine, te rog. Nu pot sta linistit gandindu-ma la ceea ce ti s-a intamplat.

            Chiar daca avea in mare parte dreptate, preferam sa stau acasa bolnava decat sa intru intr-un spital. Poate suna copilaresc, dar nu ma interesa. Cum unele perosane aveau o fobie fata de clovin asa era si a mea, doar ca a mea se reflecta asupra spitalelor. Orice fel de spitale.

            Nici nu eram ajunsi la spital ca deja simteam cum frica punea stapanire asupra corpului meu. Imi muscam buza inferioara incercand sa imi calmez frica.

            Eu: Zayn...asculta, o sa iau o pastila ceva pentru durere de cap iar dupa o sa ma pun in pat la somn si totul o sa fie bine. E de vina zborul, hai acasa.

            Toate incercarile mele de a-l intoarce din drum au esuat, el fiind total pornit pe faptul ca trebuia sa fac niste analize. Astfel, m-am pomenit in fata spitalului iar inainte sa ies din masina am luat o gura zdravana de aer, facandu-mi curaj de una singura. Poate ca Zayn avea dreptate, poate chiar trebuia sa fac niste analize sa vad ce e cu starea mea. Nici eu nu ma simteam mai bine si asta dovedea si faptul ca atunci cand m-am ridicat din scaunul masinii am ametit putin.

            Daca Zayn ar fi vazut asta probabil avea sa imi zica ca a avut dreptate cand mi-a zis ca analizele erau necesare. L-am prins de mana si am intrat impreuna in spital.

            Cum era de asteptat, o multime de asistente se plimbau pe coridoare, o gramada de pacienti pe holuri si mirosul specific de medicamente erau prezente. Imi venea greata din cauza acelui miros si simteam ca deja nu mai vroaim sa stau in acel loc. Era groaznic.

            Zayn m-a dus la o asistenta iar dupa ce aceasta mi-a luat datele personale m-a luat in cabinetul unui doctor. Nu vroiam sa merg singura, vroiam sa fie si Zayn langa mine dar asistenta nu i-a dat voie sa vina cu mine. Intrand in cabinetul indicat de asistenta am observat ca trebuia sa discut cu o doctorita tanara. Era slabuta, parul negru ii era putin gras si prins intr-un coc iar ochii ei verzi ii erau afundati intr-un teanc de hartii.

            Am salutat-o, iar aceasta s-a prezentat ca fiind Linda Colins.

            Dr. Colins: Ce s-a intamplat domnisoara Davis?

            Linda s-a ridicat de la biroul ei si se indrepta spre mine avand pe fata o privire care ma analiza din cap pana in picioare. Defapt, aveam impresia ca ma dezbraca vizual. Instinctiv, m-am dat cu un pas mai departe de ea iar imediat ce am vazut ca un scaun era neocupat de hartii m-am si asezat pe el.

            Dr. Colins: Ce simptome aveti?

            Eu: Aa..Ameteala, durere de cap si se pare ca in seara asta am lesinat in bratele logodnicului meu.

            Doctorita a ridicat o spranceana, iar apoi s-a asezat din nou pe scaunul ei, privirea ei fixandu-ma in continuare.

            Dr. Colins: Ai mancat ceva fast-fooduri in ultima vreme sau ceva mancare care nu ti-a prea placut?

            Eu: Nu.

            Dr. Colins: Nu pare nimic grav. Voi vedetele din ziua de azi veniti la spital si va plangeti doar pentru atat. Sunt oameni inafara spitalului acestuia care se afla intr-o situatie mult mai grava si totusi.. In fine. Totul a fost pe baza de stres. Nu este nimic grav, tot ceea ce ai nevoie este sa te odihnesti cum trebuie si ai sa vezi ca maine nu vei avea nimic.

            Linda s-a indreptat din nou spre hartiile ei, semn ca era timpul sa imi iau talpasita dar stiam ca daca aveam sa ies din acel spital fara analize Zayn avea sa ma duca la alte spitale pana avea analizele mele in mana.

            Eu: Aveti dreptate, doar ca.. As dori sa fac niste analize.

            Ochii femeii s-au intalnit cu ai mei iar apoi aceasta a luat o foaie pe care a inceput sa imi scrie trimiterea. Cand a terminat de scris am si sarit de pe acel scaun si am iesit ca si arsa din acel cabinet. Ma simteam groaznic si incepeam sa urasc din ce in ce mai mult spitalele. Linda Colins adaugase inca un punct negru la lista mea referitoare spitalelor. L-am vazut pe Zayn stand pe un scaun al spitalului, iar apoi i-am facut semn sa vina cu mine pentru a-mi face analizele.

            Amandoi am fost ghidati de catre o asistenta spre camera in care avea sa imi ia o monstra de sange. Cand am vazut cum asistenta pregatea seringa pentru a-mi lua o monstra aveam impresia ca o sa mor acolo din cauza fricii. Tinand mana stanga intinsa pentru ca asistenta sa isi faca nebunia, ma uitam in partea dreapta, adica spre Zayn iar acesta imi tinea cealalta mana in a lui. A inceput sa vorbeasca cu mine si chiar daca facea tot posibilul sa ma distraga de la faptul ca asistenta deja imi lua sange, eu tot am strans din buze cand acul a intrat in vena mea.

            Cand totul a fost terminat asistenta ne-a rugat sa asteptam pe holul spitalului pana aveau ei sa imi ofere rezultatul analizelor.

            Eu: Pe naiba! Nu o sa stau eu in mirosul asta superb al spitalului.

            Zayn a ras iar apoi ne-am indreptat spre iesirea din spital. Inca tineam vata oferita de asistenta in locul in care am fost intepata si inca aveam acel sentiment de cand imi lua sange. Era oribil.

            Eu: Urasc spitalele. Doctorita care mi-a dat trimiterea la analize s-a comportat ca o vaca! Ce naiba!

            Zayn: Si tu nu i-ai spus nimic?

            Eu: Pai ea a zis exact ceea ce am zis si eu, adica: putin somn si o sa fiu in regula doar ca apoi i-am mentionat ca daca nu-mi fac analizele logodnicul meu o sa faca ca trenul in gara si...

            Zayn: Ca trenul in gara?

            A inceput sa rada, iar apoi m-a sarutat pe frunte. Nici acum nu imi puteam continua „discursul” pentru ca eram total debusolata din cauza imbratisarii lui. Nu mai aveam impresia ca acel ac inca se afla in mana mea, iar acel miros oribil specific spitalului a fost acoperit de parfumul lui Zayn.

            Zayn: Defapt, da, ai dreptate. Cam asa as fi facut.

            Eu: Ma bucur ca ai fost langa mine.

            I-am zambit iar apoi m-am uitat in jurul nostru. Ochii mi s-au marit in momentul in care am vazut-o pe doctorita Ivey indreptandu-se spre noi. Doctorita care a ingrijit-o pe Robin inca era la acest spital.

            Dr. Ivey: Emma, Zayn, ce va aduce pe aici?

            Zayn: Emma nu se simtea prea bine si..

            Eu: Am fost obligata sa fac niste analize.

            Am continuat sa vorbim cu doctorita Ivey iar impreuna cu ea am intrat din nou in spital. Nici nu facusem patru pasi in acel hol ca in fata noastra a aparut o asistenta care ne-a inmanat rezultatele analizelor. Doctorita mi-a facut semn sa ii ofer ei analizele pentru a arunca o privire si asa am facut din moment ce ea nu se compara cu nesuferita de doctorita Colins. Ivey era un inger fata de idoata de Colins.

            Dr. Ivey: Emma, imi spui cine te-a consultat?

            Eu: Doctorita Linda Colins.

            Doctorita s-a incruntat putin iar apoi a intors pagina cu rezultatele. Pentru o secunda si-a luat ochii din foaie pentru a ma analiza din cap pana in picioare. Chiar toata lumea trebuia sa ma analizeze in halul ala?Adica stiam ca parul meu era vai de capul lui si ca probabil hainele imi erau sifonate, dar chiar asa?

            Dr. Ivey: Conform analizelor de aici, ai o simpla anemie care poate fi tratata. Nu este nimic de speriat..

            A aruncat o privire rapida spre Zayn iar asta m-a facut sa zambesc triumfator.

            Dr. Ivey: Dar pe mine nu ma satisface ceea ce a spus Linda, asa ca Emma te rog sa vii cu mine pentru cateva minute.

            Eu: Alte teste?!
            Dr. Ivey: Da, dar stai calma, nu implica acele, promit.      

            Zayn: Totul o sa fie bine, o sa te astept aici.

            M-a sarutat pe obraz inainte sa imi dea drumul la mana iar apoi am vazut cum s-a asezat pe scaunul nu prea confortabil al spitalului. Ivey si-a asezat mana in jurul taliei mele iar apoi am inceput sa mergem spre liftul spitalului.

            Nu stiu cat timp ma tinuse in acel cabinet doctorita Ivey. Stiam ca ea a fost langa mine pentru a ma tine de vorba in timp ce alta doctorita imi facuse niste teste. Tineam in mana rezultatele testelor pe care mi le facuse acea doctorita iar in capul meu erau cuvintele ei dar si ceea ce mi-a spus aceasta ca trebuia sa fac.

            Usile liftului s-au deschis si m-am gasit din nou in imbulzeala de la parterul spitalului. Totusi, chiar si prin acea imbulzeala l-am putut observa asteptandu-ma in acelasi scaun. Nu am scos nicio vorba cand am ajuns in dreptul lui Zayn ci doar m-am asezat in bratele sale, sprijinindu-mi capul de umarul lui.

            A dat sa ia rezultatele din mana mea, dar le-am prins mai bine pentru ca nu vroiam sa le vada.

            Zayn: Ei bine? Ce ti-au mai spus?

            Eu: Mi-au spus ca m-am stresat foarte mult in ultima perioada si probabil din cauza aceasta a aparut si aceasta anemie. Doctorita Ivey mi-a prescris o reteta pentru anemie. De asemenea m-a indemnat sa nu mai fiu atat de stresata si sa ma odihnesc cat mai mult daca vreau sa..

            M-am oprit pentru o secunda si m-am uitat la Zayn, iar apoi am decis sa deschid rezultatul analizelor. Ochii acestuia s-au aruncat asupra fiselor din mana mea, iar apoi am continuat.

            Eu: Daca vreau sa avem un copil perfect sanatos.

            Mainile imi tremurau de emotie si nu imi puteam stapani zambetul. Privirea lui Zayn era inca asupra rezultatelor, sau mai bine zis asupra pozei ce arata ca eram insarcinata.

            Zayn: Stai..Poftim?

            Eu: Sunt insarcinata de o luna si..

            Zayn: Aici e un mic Malik?

            A aratat spre burtica mea, iar combinatia de surpridere si bucurie de pe fata lui m-a facut sa rad, putin mai tare asa ca mi-am astupat gura.

            Eu: Da.

            In urmatoarea secunda m-am pomenit fiind in bratele lui Zayn, el invartindu-ma de bucurie. Am scapat un tipat usor din greseala, defapt din cauza surprinderii. Imediat am fost ce cu picioarele pe pamant (la propriu), Zayn mi-a aranjat suvitele de par care erau asezate pe obrajii mei si cu zambetul pe buze m-a sarutat.

            Deodata parca nu mai exista acel miros neplacut al spitalului, agitatia parca era de domeniul trecutului si aveam impresia ca numai eu cu Zayn existam. Cine ar fi crezut ca v-oi avea asemenea amintiri placute intr-un spital, mai ales in spitalul asta care ma facea mai degraba sa plang decat sa zambesc cand treceam pe langa el. Totusi, viata reusea sa imi dovedeasca de fiecare data contrariul si incepea sa imi placa lucrul asta.

            Peste cativa ani

            Momentul de relaxare de care aveam parte alaturi de Ellie, Niall si Zayn a fost intrerupt, pentru mine cel putin, cand o melodie de la Chris Brown s-a facut auzita.

            Eu: Oo, la naiba!

            M-am ridicat de pe iarba si am fugit in casa. Ellie se parea ca era in toane bune din moment ce radea de felul in care reactionasem, adica radea de felul in care o faceam pe responsabila.

            Dupa cum ma asteptasem melodia se auzea din living si nu am fost deloc surprinsa cand i-am vazut pe Nathan si Cody in fata laptopului. Defapt, unul era la taste iar unul butona sistemul pentru a regla volumul. De data aceasta Cody era cel inocent iar Nathan ei bine...mostenea partea de  „bad boy” de la tatal lui.

            Eu: Nate, Cody, ce ascultati voi?

            M-am aplecat asupra laptopului si am inchis melodia perversa de la Chris Brown, iar apoi l-am vazut pe Cody cu privirea in pamant in timp ce Nate avea o fata de catelus plouat.

            Nate: Dar tati a zis ca pot asculta ce muzica vreau eu. Plus ca era in playlist-ul lui preferat si...

            „Copilul meu e prea destept. Si Doamne, Zayn, cum sa ii spui asa ceva?”

            Eu: Da pui, dar acolo e muzica pentru oameni mari iar voi inca nu puteti asculta acele melodii.

            Privirile lor de „imi pare rau” imi facea inima sa se topeasca si pentru a mia oara mi-am dat seama ca nu puteam fi suparata pe cei doi ingerasi din fata mea, oricat de mult ar fi gresit ei. In semn de afectiune le-am cifulit parul iar apoi acestia m-au imbratisat.

            Eu: Nu stiti de la mine, dar imediat ce ajung si ceilalti aici, o sa mergem in parcul de distractii iar asta a fost ideea lui Harry.

            Nate a sarit din bratele mele si a inceput sa sare in sus de bucurie, urmat de asemnea de Cody.

            Nate: Super, super. Deabea astept!

            Cody: Harry e cel mai tare!

            Nate: O sa mergem la parcul de distractii proaspat deschis?

            Zayn: Mai, mai.. se pare ca surpriza noastra s-a cam dus de rapa.

            M-am intors si l-am vazut pe acesta rezemant de pragul usii, zambind. Imediat din spatele acestuia au aparut si Niall cu Ellie care l-au chemat pe Cody in semn ca trebuiau sa intre in masina alaturi de ceilalti care se pare ca deja ajunsesera.

            Nate: Tati!

            Nate a fugit de langa mine si s-a agatat de piciorul lui Zayn, acesta luandu-l imediat in brate.

            Zayn: Da?

            Nate: Vine si Harry in parcul de distractii, nu?

            Zayn: Daca vrei tu, vine. Doar e ziua ta, buddy.

            Baietelul in varsta de 6 ani proaspat impliniti a zambit iar apoi l-a imbratisat pe tatal lui, lipindu-si obrajorii de ai lui. Aveam impresia ca o sa plang de bucurie, cum se intampla la fiecare aniversare a lui Nate.

            Zayn: Hei, amice, nu vrei sa te duci cu masina lui Harry in parcul de distractii? Stiu ca ti-a fost dor de el. Eu cu mama v-om fi in urma voastra. Ce zici?

            Nate: Super!!

            Si cu asta, Zayn l-a dat jos pe Nate care a inceput sa fuga spre iesirea din casa. Dintre toti, Nate il adora pe Harry si nu il contraziceam. Se comporta exemplar cu Nate si imi facea placere sa ii las impreuna chiar daca uneori se nimerea ca Nate sa ajunga acasa si sa imi spuna din greseala o injuratura. Trebuia sa ma obisnuiesc cu astea din moment ce baietelul meu si a lui Zayn crestea pe zi ce trecea.

            Eu: Deci.. in legatura cu ceea ce i-ai zis lui Nate legat de muzica..umm..

            Zayn: Nu ma gandeam ca va intra in laptopul tatalui lui si va alege chiar acea melodie.

            Eu: Si totusi..de ce am impresia ca si tu ai facut acelasi lucru cand erai de varsta lui?

            Zayn: Pentru ca ma cunosti foarte bine si ai dreptate, si eu am facut acelasi lucru.

            Eu: Atunci stiu cui ii seamana foarte mult.

            Zayn a zambit, iar apoi si-a asezat usor mainile pe talia mea. Ne uitam in ochii unui altuia si aceiasi fluturasi care au aparut cand am avut primul nostru sarut s-au facut simtiti din nou. Privirea mi se schimba de la ochii lui pana la buzele lui, nestiind la care sa ma uit mai mult. Am facut o jumatate de pas, astfel incat corpurile ne erau lipite in totalitate iar Zayn s-a aplecat putin pentru a ma saruta. Muscatul buzei inferioare stiam unde ducea, asa ca am zambit.

            Eu: Malik, fiul tau asteapta sa iti petreci ceva timp cu el. I-a fost dor de tine cat timp ai fost in turneu, la fel ca mine de altfel, dar astazi este ziua lui si deabea asteapta sa se distreze cu tatal lui.

            Zayn: Atunci salvez melodia Bow chicka wow wow de la Mike Posner pentru seara asta?

            Eu: Deja poti muta laptopul.

            Zayn m-a sarutat inca odata, iar apoi mi-a prins mana in a lui, indreptandu-se spre iesirea din casa.

            Inainte de a intra in masina, m-am oprit in fata casei, am aruncat o privire rapida asupra acesteia dar m-am asigura ca gandurile mele sa fie cat mai complexe. Nu exista vreo dorinta sa nu fi devenit realitate pentru mine, iar asta datorita lui Zayn. El ma aducea de fiecare data cu picioarele pe pamant, el ma facea sa imi iau zborul de bucurie, el era cel care ma facea fericita. Eram mandra ca reusisem sa am o poveste unica de dragoste de povestit lui Nate si poate si viitorilor copii, o poveste mai ceva decat cea care mi-a spus-o mama.

            Eram mandra de asemenea ca relatia mea cu Zayn, dragostea care ne-o purtam unul altuia, a ramas intacta chiar daca a trecut prin atat de multe incercari si eram sigura ca va ramane asa si in continuare.

            Pana la urma, cuvintele „forever and always” nu s-au stins niciodata, ci au ramas ascunse pentru a lumina mai puternic la momentul potrivit adica cand dragostea noastra stralucea mai tare decat oricare alta pentru ca doar dragostea adevarata reusea sa aduca acele cuvinte la viata.

Sfarsit.

            

35. London

            35. London

            Outfit

            Incredere in mine. De acest lucru aveam nevoie cand eram mica. Aveam nevoie sa cred ca sunt capabila de lucrurile pe care negam sa le fac. Ii priveam pe parintii mei ca fiind doi ingeri trimisi pe Pamant, ingeri ce au datoria de a ma indrepta spre calea cea buna. Pe langa partile rele din relatia lor, tot timpul am visat sa impart asemenea sentimente cu cineva. Dragostea dintre parintii mei a fost pusa la incercare de zeci de mii de ori si eram mandra de faptul ca inca rezista,chiar si acum, cand nu mai aveam vise de copil. Mica fiind, visam la ziua in care aveam sa ajung acasa, obosita dupa o zi grea de la servici dar totusi sa ma reimprospatez in momentul in care aveam sa deschid usa de la intrare si sa imi vad familia, propria mea familie, asteptandu-ma cu bratele deschise si cu zambetele pe buze. Odata cu trecerea anilor, speranta ca acea imagine sa devina realitate disparea din ce in ce mai mult, incepand chiar sa para invizibila. Oricat de tare ai avea caracterul, in unele momente o sa te trezesti ca nu mai poti merge mai departe si efectiv vei cadea.

            Erau nopti in care ma ascundeam sub paturica mea plangand pentru ca nu aveam sa fiu una dintre acele fete care se v-or plimba prin oras cu zambetul pe buze la faptul ca fiecare vis din viata lor a fost implinit si ca au sansa sa il imparta cu persoana iubita. Da, eram geloasa pe mama mea ca avea parte de toate astea.

            Doar ca ma gandisem prea devreme. Trecusem prea repede la concluzii pe vremea adolescentei. Credeam ca daca in ziua respectiva eu nu eram intr-o relatie, nu aveam sa fiu niciodata in una. Pentru a mia oara, viata mi-a dovedit contrariul, iar in momentul de fata imi oferea posibilitatea sa privesc o persoana uimitoare, care m-a cucerit din cap pana in picioare si care stiam ca avea sa imi faca fiecare vis sa devina realitate chiar si atunci cand nu isi dadea seama.

            Tenul putin inchis la culoare, acum palid din cauza oboselii, ochii in care te pierdeai fara sa vrei si fara sa iti dai seama erau inchisi, lasand genele sa isi accentueze forma arcuita. Buzele voluminoase ce schitau un zambet angelic, firele de par asezate haotic si adevarata lui personalitate ce era emanata din acel portret ma facea sa realizez ca a meritat asteptarea. A meritat fiecare sansa in plus, fiecare sarut dupa fiecare cearta, totul a meritat si nu regretam nimic.

            Mana stanga ii era asezata pe cotierul dintre scaune si, cu toate ca adoram sa il privesc, i-am mangaiat mana pentru a-l trezi. Functionase pentru ca imediat ce mana mea a facut contact cu a lui, ochii i s-au deschis iar acum privirea ii era indreptata asupra mea.

            Eu: Trebuie sa coboram.

            Acesta s-a incruntat copilareste iar apoi s-a intins putin. Nici nu am apucat sa mai scot un cuvant din gura ca imediat dupa asta s-a si ridicat in picioare, mana lui fiind intinsa dupa a mea. Zambind, l-am prins de mana si m-am ridicat si eu de pe scaun.

            Pentru a doua oara ma intorceam acasa din America, doar ca fata de ultima data, totul era diferit. Ultima data cand am ajuns acasa relatia mea cu Zayn mai avea putin si era distrusa, la fel ca mine de altfel, iar acum coboram din avion de mana cu el.

            Zayn avea in spate un ghiozdan mult mai mare decat al meu, iar asta m-a facut sa chicotesc din moment ce el avea mai multe bagaje decat mine. Intelegeam ca el a stat mai mult timp in America, dar chiar si asa tot gaseam ceva amuzant in lucrul asta. Zayn m-a ghiontit din joaca dar am vazut ca era si el cu zambetul pe buze, dandu-si seama din ce cauza radeam.

            Zayn: Ti-a trecut oboseala, ai?

            Eu: Da. Deabea astept sa ajung acasa, sa il iau pe Blu in brate si poate ies la o plimbare cu el.

            Zayn: A fost un zbor de opt ore si tu mai poti merge la plimbare?

            Eu: Pai e vorba despre Blu aici! Nu l-am mai vazut de mult timp si mi-e dor de el.

            Zayn: Bine, am inteles. Doar ca...

            Nu a apucat sa termine ceea ce a vrut sa zica pentru ca ne-am oprit pentru a ne lua bagajele pe care ni le aducea un domn care lucra la aeroport. Cel care ne aducea bagajele era imbracat complet in negru, dar ceea ce mi-a atras privirea era abdomenul lui din moment ce tricoul care il purta era extrem de mulat. Da, i se contura fiecare patratel!

            Zayn: Da, ale ei sunt bagajele.

            Am clipit si odata cu asta mi-am luat ochii de la abdomenul barbatului, care acum se indeparta de noi iar inainte sa deschida usa de la o camera a aruncat o privire spre noi, urmat de un zambet. Il vedeam pe Zayn cum incerca sa isi aranjeze bagajele ,care deja le avea, pentru a incapea si ghiozdanul ce il avea in spate din moment ce era si el putin cam greu. L-am auzit scapand o injuratura, iar apoi mi-am dat seama despre ce era vorba.

            Eu: Zayn.. Zayn...

            Zayn: Cand ai de gand sa iti faci si tu un abdomen atat de uimitor, nu?

            Mi-am asezat mainile pe talia lui iar apoi i-am zambit. Fiind mai inalt decat mine, capul imi era ridicat putin in sus (putin mai mult din moment ce nu aveam nici macar tocuri) dar chiar si asa puteam vedea in ochii lui ca era putin iritat, dar in mare parte gelos.

            Eu: Nu, nu vreau sa ai un abdomen ca ala. E mult prea lucrat si e facut doar sa atraga atentia. Abdomenul tau nu are nevoie sa fie supus tratamentului ce l-a aplicat acel tip; e perfect asa.

            Fara sa gandesc de doua ori am inceput sa tractez usor fiecare urma de patratel de pe abdomenul lui. Inca un zambet din partea mea si pentru a diminua acea atmsofera dintre noi l-am gadilit putin iar acesta s-a dat imediat cu un pas inapoi, schitand un zambet adorabil.

            Eu: Acum, Malik, sa ne caram de aici ca mi-e prea tare dor de casa.

            Indreptandu-ne spre masina si dand din nou de aerul rece de afara am simtit cum eram cuprinsa de oboseala si incepeam sa renunt la ideea a iesi la plimbare cu Blu.

            Venisem in Londra inaintea tuturor din moment ce ceilalti au vrut sa mai ramana in America pentru a le arata lui Eleanor si Ellie nu stiu ce atractii turistice nemaipomenite. Probabil si Zayn ar fi vrut sa mearga cu ei doar ca din cauza mea (mi se facea foarte repede dor de casa) a hotarat sa vina odata cu mine in Londra. Nu am vrut sa il las sa vina din moment ce puteam citi in ochii lui ca vroia sa ramana dar mi-a intors fiecare replica cu „Este in regula, oricum deabea astept sa ajung acasa”.

            Chiar daca eram logoditi se parea ca tot aveam sa stam in case separate. Nu discutasem nimic in privinta asta si era putin suparator pentru mine, dar imi era oarecum sa aduc eu vorba despre asta din moment ce el era baiatul si citisem multe carti din care invatasem ca uneori le este frica sa le invadezi spatiul personal.

            Nu vroiam sa cred ca acea regula se aplica si in relatia mea cu Zayn, dar nu vroiam sa insisit asupra subiectului. Doream sa il las pe el sa faca pasul asta.

            Eram deja in masina, intrati demult in Londra, iar la un moment dat Zayn a iesit de pe drumul care ducea spre casa mea, si s-a indreptat spre centrul orasului. Nu peste mult timp am vazut cum am iesit din centru iar apoi a intrat pe o strada mai ingusta decat celelalte. Peste cateva minute iesisem de tot din oras si puteam observa cum pe fata lui Zayn se aseza un zambet plin de nerabdare.

            Eu: Zayn? Unde mergem?

            Nu mi-a raspuns, ochii inca fiind atintiti asupra drumului si deabea peste cateva minute, dupa ce am intrat pe un drum cu sens unic a decis sa imi raspunda.

            Zayn: Acasa.

            „Acasa? Acasa unde? Doar n-..”

            Nici nu am apucat sa imi termin gandurile ca Zayn a si oprit masina in fata unei case superbe. Peretii ii erau vopsiti de un crem ce intra intr-un contrast sublim cu ferestrele facute din lemn inchis la culoare. Totul era inconjurat de verde, adica da, Ellie ar fi iubit locul asta ca pe mama ei. Pe langa casa am observat cateva picatele de flori care aveau rolul de a adauga putina culoare, iar cand am iesit din masina am si putut simti mirosul specific ierbii proaspat taiate.

            Eu: O Doamne,  ce ai facut?

            Zayn: Nu spune ca nu iti place.

            De emotii incepuse sa isi muste buza inferioara iar mainile ii erau asezate in buzunarele pantalonilor.

            Eu: Cum sa nu imi placa?! E...nu am cuvinte. Superb? Nu,nu. E mai mult de-atat.

            Zayn: Atunci haide inauntru.

            Pentru a nu trage de timp am luat si o parte din bagaje inauntru, iar din moment ce doar bagajele lui puteau fi scoase momentan din portbagaj acelea au fost primele care le-am dus in casa. Mai bine zis pe holul acesteia. Muream de nerabdare sa vad toate celelalte camere. Puteam foarte bine sa ma duc si singura sa le vad dar nu ar fi avut acelasi farmec daca nu era si el langa mine.

            Tragand dupa mine un geamantan ce puteam paria ca nu era al meu din moment ce era extraordinar de greu, am realizat ca acesta va fi locul in care imi voi petrece restul anilor. Locul care avea sa fie casa mea si a lui Zayn; casa noastra.

            Zayn: Astea au fost ultimele.

            Mi-a prins mana in a lui si am inceput sa mergem agale prin casa. Puteam paria ca ochii imi erau „iesiti din orbite” din moment ce eram surprinsa si emotionata din cap pana in picioare. Ma simteam cea mai norocoasa fiinta de pe planeta datorita faptului ca aveam parte de o asemenea persoana ca Zayn. Daca nu aparea oboseala nu aveam de gand sa stau linistita ci mai degraba aveam sa ma uit cu ochii sclipind de bucurie la fiecare colt al casei. Era perfect si era tot ceea ce imi dorisem vreodata.

            Stateam amandoi intinsi pe canapeaua din living, mainile lui Zayn fiind asezate usor in jurul meu. Degetele lui imi mangaiau bratul iar apoi am simtit cum m-a sarutat pe cap. Un zambet i s-a intiparit iar apoi am auzit un latrat urmat de sunetul unor labute.

            Eu: BLU!

            Am sarit de pe canapea iar imediat l-am prins pe Blu in bratele mele. Acesta mi-a lins mana in semn de afectiune iar eu l-am tras mai aproape de mine pentru a-l imbratisa.

            Eu: Nu imi vine sa cred ceea ce ai facut Zayn! Nici nu iti imaginezi cat de fericita ai putut sa ma faci in nicio ora! Te iubesc, Zayn. Sunt  in extaz si totul datorita tie.

            In momentul de fata eram amandoi pe podea, eu cu picioarele incrucisate si cu Blu in fata mea, iar Zayn se afla in stanga mea. Ne-am apropiat amandoi unul de altul zambind si uitandu-ne in ochii unui altuia pana cand buzele ni s-au intalnit, formand un sarut mai dulce decat mierea.

            Zayn: Si eu te iubesc.

            Inca zambind, mi-am sprijint capul de umarul lui in timp ce Blu se afla in momentul de fata intre noi. Zayn isi tinea o mana asezata in jurul meu, oferindu-mi o stare mai mult decat placuta. Am inchis ochii iar apoi am simtit cum eram cuprinsa de o moleseala. Simteam cum ramaneam fara putere si nu puteam spune nimic. Il auzeam pe Zayn strigandu-ma foarte vag si oricat de tare ma straduiam sa deschid ochii, sa ma uit la el si sa vorbesc cu el nu puteam. Eram prinsa intr-un intuneric infricosator. 

34. Dreams

            34. Dreams

            Outfit-ul Emmei

            In lobby-ul hotelului era multa agitatie din cauza fanelor care s-au adunat pentru a-i vedea pe baieti. Ellie si Eleanor erau speriate de ceea ce era acolo, dar Niall si Louis aveau grija sa le linisteasca de fiecare data cand cineva tipa de bucurie. Le puteam vedea de la etaj, din dreptul camerelor noastre. Nu stiu daca ele ne vedeau atat de bine pentru ca e destul de greu sa distingi pe cineva care e intre etajele 15 si 20, nu?

            Chiar daca nu se uitase la tot interviul la care am fost in urma cu cateva zile, Zayn a aflat ca relatia noastra era din nou publica, din cauza mea. Eram ingrijorata pe tema asta pentru ca nu stiam daca era in regula ceea ce facusem eu. Nu discutasem despre asta din cauza programului nostru incarcat. Nu stiam daca el era de acord ca relatia noastra sa fie din nou oficiala fata de societate. Ma uitam la el, defapt, mai mult aruncam priviri pe furis, incercand sa identific daca era vreun gram de suparare in expresia lui faciala. Totusi, altceva decat acelasi zambet superb caruia i se alatura un ras adorabil si niste ochi caprui irezistibili nu am putut observa. Ii auzeam pe ceilalti vobind, pe fani tipand in timp ce eu ma uitam in continuare la Zayn, fiind total fascinata pentru a mia oara de el. Mainile acestuia se aflau in jacheta sa, in timp ce vorbea cu Liam. Din nou, inca un zambet a aparut pe fata lui iar apoi si-a intors privirea spre mine. L-am vazut indreptandu-se spre mine, iar imediat ce a ajuns in fata mea mi-a prins mana in a lui, uitandu-se in ochii mei. Degetele lui imi mangaiau fin mana, iar asta trimitea artificii in stomacul meu.

            Zayn: Inceteaza, Emma. Inceteaza sa despici firul in patru. Sunt fericit de ceea ce a aflat lumea despre noi. Si ma bucur ca tu ai anuntat relatia noastra.

            Mi-a zambit, iar apoi mana lui libera a inceput sa se joace cu o suvita de-a mea. O rotea incontinuu in jurul degetului lui iar in acel moment puteam spune ca eram intr-o stare de relaxare si extaz. Imediat ce a dat drumul suvitei mele de par, aceasta cazand la locul ei alaturi de celelalte, mana i s-a asezat pe obrazul meu iar buzele ni s-au alaturat.

            Zayn: Emma, noi ne certam, tipam unul la altul, vorbim toata ziua, radem impreuna, zambim impreuna, ne contrazicem. Dar cel mai important, ne iubim. Astia suntem noi iar eu iubesc faptul ca nu suntem ca si celelalte cupluri. Asta ne face speciali.

            „Nu ai voie sa plangi. Daca plangi, Jenny te omoara”

            Eram machiata si pregatita pentru a merge la premiera filmului in care eram personaj principal, iar pe lista invitatilor se aflau si baietii asa ca eu si Zayn mergeam impreuna. Aveam o multime de motive pentru care sa fiu emotionata in seara asta. Pe lista, se aflau si urmatoarele: faptul ca peste tot v-or fi fotografi si trebuie sa iti analizezi fiecare miscare pentru a nu iesi ca naiba intr-o fotografie si sa sfarsesti intr-un ziar de scandal, felul cum aveam sa reactioneze vedetele fata de film, Zayn, fanele dar si Zayn in prezenta lui Harry. Da, inca nu stiam cum erau lucrurile intre ei si de asta eram stresata. Dar, la naiba, cum a zis si Zayn, sa nu mai despic firul in patru ca si asa e destul de subtire si firav. Mi-am incrucisat bratele in jurul lui, lasandu-mi corpul sa se ataseze de al sau. Ii puteam simtit ininma batand la fel de rapid ca a mea, iar apoi mi-am afundat capul in umarul lui.

            Degetele lui se plimbau tandru pe spatele meu, acest lucru facandu-ma sa zambesc si sa realizez cat de mult tineam la el. Uram zilele in care eram certati sau pur si simplu eram inconjurati de o atmosfera incordata, dar le iubeam pe cele care semanau cu seara asta.

            Zayn: Cred ca ar trebui sa ne pornim, nu?

            Eu: Da-dar mergem cu masini separate. Nici nu cred ca au ajuns in fata hotelului.

            Zayn: Stiu ca mergem cu masini separate, dar mergem impreuna pana la masini.

            Am inghtit in sec la imaginea fanelor care erau in hotel, asteptand sa ii vada pe baieti. Da, vroiam sa fiu alaturi de Zayn in fiecare secunda din zi si da, nu ma saturam de el dar, un flashback mi-a aparut in minte.

Era o zi oribila, intreaga Anglie fiind sub cod galben in momentul in care relatia mea cu Zayn a devenit pentru prima oara oficiala. In acea zi toti elevii din liceul meu au fost trimisi acasa din cauza ploilor, iar astfel am putut vedea interviul baietilor. Era singurul interviu la care ei cantasera „Stole my heart”, din moment ce dupa au revenit la principalele melodii care le cantau. Lumina din living era destul de slaba din cauza cerului intunecat, singura lumina care ii oferea putina stralucire fiind cea provocata de televizor. Exact dupa ce Zayn mentionase faptul ca eram impreuna, au si inceput sa circule zvonuri si poze cu mine in toata reteaua de internet. Mesajele pline de ura si privirile oribile de care aveam parte in momentul in care ieseam afara pareau ca nu aveau un sfarsit. Chiar daca nu ii spuneam nimic lui despre starea care mi-o provocau acele mesaje, o faceam doar pentru faptul ca nu vroiam sa se supere sau sa se intristeze.

Zayn: Emma?

M-am cutremurat iar amintirile au incetat sa mai apara. Revenisem din nou la realitate, iar tipetele fanelor s-au facut din nou auzite.

Eu: Imi place, chiar imi place ideea ta. Doar ca.. mi-e frica de felul in care v-or reactiona. Nu vreau sa stric seara cu o runda de vorbe urate si alte lucruri care stiu ca nu o sa faca altceva decat sa vreau sa ma ascund intr-un colt si sa plang pentru ca.. asta sunt eu.

Zayn: Stii, regret faptul ca in acea perioada nu am fost alaturi de tine. Urasc faptul ca erau zeci de mii de kilometri intre noi in momentul in care tu erai atacata de acele mesaje. Totul din cauza mea.

Eu: Zay-..

Zayn: Emma, am fost un nemernic pentru faptul ca te-am lasat sa te descurci singura. Nu m-am pus in locul tau niciodata si regret din tot sufletul asta. Pentru ca stiu, ca daca ma puneam in locul tau aveam sa fiu langa tine, sa ma sigur ca nici un animal nu se comporta urat cu tine. Vreau ca de data asta sa facem totul impreuna. Sa uitam ceea ce a fost intrecut si sa lucram impreuna la viitor. Imi doresc ca de data asta sa nu o mai dau in bara si stiu ca in momentul in care vei plange in interiorul tau din cauza unui mesaj urat, v-oi plange si eu pentru ca ceea ce simt eu pentru tine nu cred ca a mai simtit si altcineva.

De emotii, mainile mele imi acopereau gura iar ochii ma intepau, semn ca mai aveam putin si plangeam. Nu mai auzeam sau vedeam pe altcineva inafara de el. Mana lui dreapta a prins-o pe a mea, mi-a zambit iar apoi am simtit cum buzele lui mi-au sarutat obrazul.

Zayn: Esti doar tu si eu. Doar noi doi. Nu mai este nimeni altcineva.

Cuvintele acestea mi le-a rostit Zayn in timp ce ne indreptam spre liftul hotelului, cu baietii inaintea noastra. Imi parea rau ca Ellie si Eleanor nu puteau veni cu noi dar au promis ca ne v-or urmari la televizor imediat ce aveam sa fim difuzati live. Indicatorul din lift arata ca eram deja la etajul 5, iar cu fiecare etaj ce coboram aveam impresia ca era o numaratoare inversa pentru mine. Il strangeam din ce in ce mai tare pe Zayn de mana. Aveam impresia ca afisarea in fata fanelor era mai ceva decat momentul in care o oarecare adolescenta ii spune mamei ei ca a ramas insarcinata. Da, eram speriata pentru ca stiam de ceea ce erau fanele lor capabile sa faca.

M-am dat cu un pas mai in spate in momentul cand am vazut ca mai aveam un etaj si trebuia sa iesim din lift. Zayn nu a ezitat si s-a dat si el imediat inapoi odata cu mine. Inca ma tinea de mana si am incercat sa ii dau drumul, semn ca vroiam sa mearga inaintea mea si ca eu voi astepta ca sa merg singura. Totusi, imediat ce am facut acest gest Zayn s-a rotit pe calcaie, astfel acum fiind exact in fata mea, cu spatele spre usa de iesire din lift. Mainile lui s-au asezat pe obrajii mei, iar apoi buzele lui moi s-au asezat asupra alor mele, formand un sarut care devenea din ce in ce mai pasional. Stiam ca trebuia sa fie un sarut care avea sa transmita un sentiment de incurajare, dar eu primeam altceva din partea lui.

Zayn: Te iubesc.

Eu: Si eu te iubesc Zayn, si eu.

Ochii imi erau fixati asupra buzelor lui, care devenisera instantaneu mai rosii decat inante din cauza rujului meu. Un zambet copilaros s-a asezat pe fata mea, iar apoi mi-am indreptat mana pentru a-i lua urmele de ruj de pe buze, dar m-a oprit.

Aveam privirea fixata pe pardoseala hotelului in timp ce ieseam din lift. Zayn ma tinea aproape de el, mana lui fiind in jurul taliei mele.

Stiam ca nu parerea fanelor conta. Nu ceea ce credeau ele sau ceea ce faceau ele defineau relatia mea cu Zayn, dar pentru mine si parerea lor avea un efect asupra mea. Sunt nesigura pe mine si in majoritatea timpului am nevoie de cineva care sa imi spuna ca e bine ceea ce fac si ca totul este in regula. Zayn era tot timpul langa mine cand ma aflam in acele momente si tot timpul stia cum sa ma faca sa ma simt mai bine. Faptul ca era langa mine in acest moment, si stiam ca ceea ce simteam eu simtea si el, facea ca sentimentele care le aveam pentru el sa se mareasca.

Cei cativa pasi pe care i-am facut pe langa fane au parut ca si cum as fi mers zeci de kilometri si realizam cat de mare a fost impactul care l-au realizat acestea asupra mea. Simteam cum un milion de priviri urate erau aruncate asupra mea, si doream sa ma fac mica, daca era posibil poate si invizibila.

Zayn: Ne vedem la premiera.

            Mi-am intors privirea spre el si l-am vazut zambind. Ii puteam observa pe baieti cum intrau in masini, iar imediat am auzit cum o portiera a fost deschisa ca sa intru inauntrul masinii. Zayn mi-a sarutat pe obraz iar apoi a urcat si el in masina alaturi de ceilalti.

            Pe drum nu eram emotionata din cauza premierei. Nu ma agita faptul ca peste cateva minute aveam sa ma intalnesc cu persoane importante pentru cariera mea. Nu. Nu asta era in capul meu. Tot ceea ce vroiam era sa am o viata normala. Vroaim ca eu si Zayn sa trecem ca un cuplu normal in momentul in care mergeam prin multimea de oameni din New York sau chiar Londra. Mi-am sprijinit capul in maini, regretand faptul ca am ales sa imi urmez acest vis. Imi era dor sa fiu o fata oarecare, care nu are un program fixat pe toata ziua si care nu are doi stalpi cu ea cand merge sa isi faca niste cumparaturi banale sau iesea in oras.

            Vroaim normalitatea de care am avut parte in liceu.

            Eram deja de cateva ore bune la premiera iar fiecare se distra in parte. Cand ajunsesem aici am fost atacata de reporteri, iar apoi am fost lipita cu super glue de Tyler pentru  a face un miliard de poze. Dimineata, am fost entuziasmata fata de petrecerea asta iar acum tot ce vroiam era sa scap cat mai repede de la ea. Nu ma simteam ca fiind eu in acel loc.

            Zayn: Dar Emma, nu putem face asta.

            Eu: In momentul de fata nu imi pasa de ceea ce pot face si ceea ce nu pot face. Am o singura viata si nu vreau sa o traiesc sub comanda altcuiva.

            Zayn: Dar tu esti una dintre persoanele care e baza petrecerii.. Adica, aici e visul tau.

            Eu: Te rog?

            Zayn: Bine, stai sa chem o ma-...

            Eu: Nu. Nu putem merge pe jos? Nu e chiar atat de departe.

            Zayn a oftat, ochii lui exprimand putina nemultumire dar se parea ca era de acord cu mine. Peste cateva minute amandoi am reusit sa scapam de la acea petrecere si ne plimbam pe strazile New York-ului. Era o seara linistita, iar eu incercam sa profit din plin de plimbarea prin Central Park de care aveam parte. Tinutele noastre nu erau nici pe departe potrivite unei plimbari, dar faptul ca era aproape miezul noptii dadea impresia ca veneam de la o cina sau orice altceva.

            Vantul adia destul de usor, iar cel mai important lucru din acea plimbare era faptul ca in partea din Central Park unde ne plimbam noi eram numai noi. Imi lipsise momentul in care sunt numai eu cu Zayn, liniste totala, fara multi oameni in jurul nostru sau orice altceva care sa ne deranjeze. Se parea ca in apropierea parcului se afla un restaurant italienesc din moment ce se auzea foarte vag muzica venetiana dar asta facea ca toata scena sa fie mai ceva decat imi imaginasem eu. Mergeam de ceva vreme prin Central Park iar niciunul dintre noi nu spunea nimic, ci ne continuam plimbarea in liniste in timp ce mainile ne erau imperecheate. Incepeam sa merg din ce in ce mai agale din moment ce durerea de spate si de picioare din cauza tocurilor incepea sa isi faca aparitia asa ca mi-am sprijinit capul de umarul lui Zayn.

            Zayn: Emma..m-am tot gandit si.. nu cred ca e bine ca ai plecat de la petrecere. Adica, sunt sanse sa iti afecteze viitorul si stiu ca acesta e visul tau deci...

            Eu: Zayn...doar las-o asa. De data asta. Nu vreau sa mai am deaface in seara asta cu o astfel bataie de cap. Vreau doar cateva minute in care sa fim numai noi doi. Atat.

            Zayn: Bine.

            M-a tras mai aproape de corpului iar apoi m-a sarutat pe frunte. Iubeam fiecare atentie care mi-o oferea, iar cele mici, cele care majoritatea fetelor nu dadeau importanta sau le considera inutile, pentru mine erau cele mai importante.

             Eu: Zayn, mai tii minte iarna in care ne-am cunoscut?

            Zayn: Desigur, Emma.

            Eu: Atunci iti mai aduci aminte cand ne-am intalnit in parc inainte de a merge la munte, cand i-am dat pentru prima oara drumul din lesa lui Blu. Acea bataie cu zapada de care am avut parte. Imi este dor de astea, Zayn. Adica, mi-e dor de acea fericire inocenta de care aveam parte.

            Zayn: Ce vrei sa spui?

            Eu: Vreau sa spun ca mi-e dor de zilele alea! Mi-e dor sa fiu doar o fata normala! Una care sa se trezeasca la ce ora vrea ea si... vreau sa avem parte de lucruri mici, de plimbari fara rost sau sa mergem la o inghetata de exemplu fara sa fim urmariti sau spionati din toate punctele.

            Fara sa imi dau seama, am inceput sa ridic tonul iar vocea incepea sa imi tremure. Amandoi am fost surprinsi cand mi s-au scurs cateva lacrimi pe obraz, dar totusi asta nu m-a facut sa ma opresc din vorbit.

            Eu: Nu mai vreau sa dau explicatii unor oameni necunoscuti despre ceea ce fac eu sau sa am pe un mister-muscolo langa mine de fiecare data cand ies undeva. Poate, la naiba, vreau sa imi cumpar un tamp-...

            Zayn: Hei,hei,hei. Linisteste-te. Emma.

            Am fost intrerupta, si deja vedeam putin incetosat din cauza lacrimilor din ochii mei. Zayn se afla acum in fata mea, amandoi fiind opriti din mers iar mainile lui se aflau pe bratele mele. Ma uitam in ochii lui si puteam citi ingrijorarea. Nu stiam ce e cu mine, dar ceea ce stiam era ca vroiam sa ma exteriorizez pentru ca nu mai puteam tine mult asemenea lucruri in mine.

            Zayn: Stiu prin ce treci, toti am trecut prin asta, Emma. Tuturor ne este dor de acele lucruri marunte. Dar stiu cat de mult ti-ai dorit sa ajungi aici. Emma, inca imi aduc aminte cum stateai zile intregi la repetitii la scoala sau oriunde altundeva iar seara cand ajungeai acasa si vorbeam la telefon imi spuneai cat de bine te-ai simtit in momentul in care talentul ti-a fost apreciat.

            Zayn s-a oprit pentru o secunda pentru a-mi prinde mainile in ale lui, iar apoi le-a sarutat pe amandoua.

            Zayn: Tu cu mainile tale  ai ajuns pana aici. Tu ai avut incredere si te-ai incapatanat sa continui pana aveai sa iti vezi visul indeplinandu-se. Iar acum, uite ca se indeplineste. Emma, ti se intampla ceea ce ti-ai dorit cel mai mult. Visul tau a devenit realitate.

            Eu: Dar Zayn..

            Zayn: Stiu ca sunt si parti rele. Orice parte buna are si o parte rea. Totusi, eu nu vreau sa renunti la visul tau pentru ca in momentul in care v-om avea o familie vreau ca si copii nostri sa se uite la parintii lor ca la doua exemple. Doi oameni care si-au urmat visurile si nu au renuntat niciodata. Doua persoane care cred ca visele devin realitate.

            Eu: Stiu Zayn! Si eu imi doresc acelasi lucru. Si eu vreau ca copii mei sa se uite la mine ca la o persoana pe care sa o poata avea drept exemplu in viata.

            Zayn: Si asa va fi. Am incredere in tine, Emma. Stiu ca vei continua sa faci ceea ce iubesti din tot sufletul tau. Stiu asta pentru ca asa este Emma de care m-am indragostit. Cea care imi face mintea sa fuga la imaginea zambetului ei in momentul in care numele ii este pronuntat.

            Zayn s-a oprit pentru o secunda, lasandu-si capul in jos si am putut observa cum a zambit ca pentru el iar apoi si-a intors privirea spre mine.

            Zayn: Stii, cred ca e vremea sa iti zic despre persoana de care m-am indragostit pana peste cap. Numele ei este Emma Davis si o cunosc de ceva ani buni. Ceea ce pot spune garantat despre Emma este faptul ca ea nu este ca celelalte fete pe care le-am intalnit. Ea nu accepta sa ii faci munca si prefera sa fie independeta. Si, cum toata lumea stie, orice barbat adora momentul in care o femeie stie ceea ce face. Chiar daca Emma uneori pare stabila si pe picioarele ei, sau pur si simplu pare a fi puternica, sub acea mantie a personalitatii se afla o fata foarte sensibila, careia ii pasa de familie si de cei apropiati. Inca un lucru important care m-a facut sa o iubesc mai mult e fatpul ca prin persoanlitatea ei uimitoare reuseste sa aduca oamenii pe drumul cel bun si niciodata nu vrea sa lase pe cineva sa sufere. Daca ar putea ar ajuta pe toata lumea. S-ar lasa pe ea si te-ar ajuta pe tine.

            Ma simteam coplesita de ceea ce imi spunea el. Ma simteam flatata si iubita in acelasi timp. Lacrimele mele au incetat sa mai apara dar deja puteam simti cum ochii incepeau sa ma intepe, de aceasta data plans de bucurie. In fata mea se afla barbatul care imi facea inima sa o ia la goana, barbatul care mi-a facut cele mai rele zile cele mai bune. Zayn era singurul care a reusit sa isi intipareasca imaginea atat de bine in minea mea, astfel incat atunci cand aveam certurile noastre sa nu mi-l pot scoate din ganduri. La naiba, el era prima persoana care m-a facut sa ma simt atat de speciala, iubita si de apreciata.

            Zayn: Te iubesc, Emma. Mai mult decat iti poti imagina. Cateodata imi doresc sa gasesc un mod de a-ti arata cat de mult tin la tine dar realizez ca nimic nu se va putea compara cu ceea ce este in sufletul meu pentru tine.

            Inca in fata mea, am simtit cum o lacrima s-a prelins pe obrazul meu, iar imediat dupa a urmat-o si cealalta. Mi-am dus mainile la gura de emotii pentru ca eram prea complesita de ceea ce imi spunea si facea el. In momentul de fata, Zayn avea in maini o cutiuta mica din care iesea la iveala un inel elegant, finut si plin de sentimente. Era asezat in genunchi si cand credeam ca timpul s-a oprit pentru a ma lasa pe mine sa savurez acel moment perfect, buzele lui Zayn s-au miscat iar vocea lui mi-a mangaiat auzul.

            Zayn: Emma, stiu ca am imperfectiunile mele,dar te iubesc si vreau sa imi traiesc viitori ani alaturi de tine pentru ca stiu ca tu esti singura alaturi de care v-oi fi fericit. Emma Davis, doresti ca in noaptea asta sa imi indeplinesti visul si sa te casatoresti cu mine?

            Eram mai mult decat surpinsa, eram socata, dar intr-un mod placut. Ochii mei se plimbau cand la inelul lui Zayn, cand in ochii acestuia. Emotii inexplicabile erau in corpul meu iar totul datorita lui. Eram fericita. Mi-am asezat mana pe obrazul lui, iar apoi m-am aplecat spre el, apropiindu-mi buzele cat mai aproape de ale lui pana cand acestea s-au intalnit intr-un final. Puteam simti ca nu eram singura emotionata in acel moment sau singura strapunsa de fericire.

            Eu: Iubesc faptul ca avem aceleasi vise. Cu inima gata sa explodeze de bucurie iti spun ca as fi mai mult decat incantata sa fiu sotia ta, Zayn.

            Zayn a zambit cu buzele pana la urechi iar imediat dupa asta a luat inelul din cutiuta de culoare albastru inchis si l-a asezat pe inelarul mainii mele drepte. Nici o secunda nu am putut inspecta inelul firav care ne reprezenta sentimentele ca Zayn si-a si atasat buzele de ale mele, acestea completandu-se perfect unele pe altele. Nu era un sarut violent sau dur ci mai degraba era unul care ne impreunea sentimentele si continea o gramada de pasiune combinata cu o fericire indescriptiva.

            Eram mai mult decat fericita. Nu existau cuvinte pentru a exprima ceea ce se petrecea in capul, stomacul sau inima mea. Totul bubuia de emotii si bucurie din cauza dragostei ce i-o purtam lui Zayn. Visasem la aceasta zi si planuiam sa fiu pregatita sau cel putin sa aflu din timp cand avea sa se intample acest moment, dar un lucru stiam sigur ca il adoram la el. Spontanietatea lui, deoarece puteam spune ca tot ceea ce mi-a spus in seara asta nu a fost scris pe foi de hartie ci au fost cuvinte dictate de inima. Inca avand buzele alaturate, realizam ca deabea acum puteam spune ca imi realizasem adevaratul vis, visul pe care il pretuiam cel mai mult. Deabea acum ma simteam fericita si implinita. Doar alaturi de Zayn ma simteam asa.