35. London

            35. London

            Outfit

            Incredere in mine. De acest lucru aveam nevoie cand eram mica. Aveam nevoie sa cred ca sunt capabila de lucrurile pe care negam sa le fac. Ii priveam pe parintii mei ca fiind doi ingeri trimisi pe Pamant, ingeri ce au datoria de a ma indrepta spre calea cea buna. Pe langa partile rele din relatia lor, tot timpul am visat sa impart asemenea sentimente cu cineva. Dragostea dintre parintii mei a fost pusa la incercare de zeci de mii de ori si eram mandra de faptul ca inca rezista,chiar si acum, cand nu mai aveam vise de copil. Mica fiind, visam la ziua in care aveam sa ajung acasa, obosita dupa o zi grea de la servici dar totusi sa ma reimprospatez in momentul in care aveam sa deschid usa de la intrare si sa imi vad familia, propria mea familie, asteptandu-ma cu bratele deschise si cu zambetele pe buze. Odata cu trecerea anilor, speranta ca acea imagine sa devina realitate disparea din ce in ce mai mult, incepand chiar sa para invizibila. Oricat de tare ai avea caracterul, in unele momente o sa te trezesti ca nu mai poti merge mai departe si efectiv vei cadea.

            Erau nopti in care ma ascundeam sub paturica mea plangand pentru ca nu aveam sa fiu una dintre acele fete care se v-or plimba prin oras cu zambetul pe buze la faptul ca fiecare vis din viata lor a fost implinit si ca au sansa sa il imparta cu persoana iubita. Da, eram geloasa pe mama mea ca avea parte de toate astea.

            Doar ca ma gandisem prea devreme. Trecusem prea repede la concluzii pe vremea adolescentei. Credeam ca daca in ziua respectiva eu nu eram intr-o relatie, nu aveam sa fiu niciodata in una. Pentru a mia oara, viata mi-a dovedit contrariul, iar in momentul de fata imi oferea posibilitatea sa privesc o persoana uimitoare, care m-a cucerit din cap pana in picioare si care stiam ca avea sa imi faca fiecare vis sa devina realitate chiar si atunci cand nu isi dadea seama.

            Tenul putin inchis la culoare, acum palid din cauza oboselii, ochii in care te pierdeai fara sa vrei si fara sa iti dai seama erau inchisi, lasand genele sa isi accentueze forma arcuita. Buzele voluminoase ce schitau un zambet angelic, firele de par asezate haotic si adevarata lui personalitate ce era emanata din acel portret ma facea sa realizez ca a meritat asteptarea. A meritat fiecare sansa in plus, fiecare sarut dupa fiecare cearta, totul a meritat si nu regretam nimic.

            Mana stanga ii era asezata pe cotierul dintre scaune si, cu toate ca adoram sa il privesc, i-am mangaiat mana pentru a-l trezi. Functionase pentru ca imediat ce mana mea a facut contact cu a lui, ochii i s-au deschis iar acum privirea ii era indreptata asupra mea.

            Eu: Trebuie sa coboram.

            Acesta s-a incruntat copilareste iar apoi s-a intins putin. Nici nu am apucat sa mai scot un cuvant din gura ca imediat dupa asta s-a si ridicat in picioare, mana lui fiind intinsa dupa a mea. Zambind, l-am prins de mana si m-am ridicat si eu de pe scaun.

            Pentru a doua oara ma intorceam acasa din America, doar ca fata de ultima data, totul era diferit. Ultima data cand am ajuns acasa relatia mea cu Zayn mai avea putin si era distrusa, la fel ca mine de altfel, iar acum coboram din avion de mana cu el.

            Zayn avea in spate un ghiozdan mult mai mare decat al meu, iar asta m-a facut sa chicotesc din moment ce el avea mai multe bagaje decat mine. Intelegeam ca el a stat mai mult timp in America, dar chiar si asa tot gaseam ceva amuzant in lucrul asta. Zayn m-a ghiontit din joaca dar am vazut ca era si el cu zambetul pe buze, dandu-si seama din ce cauza radeam.

            Zayn: Ti-a trecut oboseala, ai?

            Eu: Da. Deabea astept sa ajung acasa, sa il iau pe Blu in brate si poate ies la o plimbare cu el.

            Zayn: A fost un zbor de opt ore si tu mai poti merge la plimbare?

            Eu: Pai e vorba despre Blu aici! Nu l-am mai vazut de mult timp si mi-e dor de el.

            Zayn: Bine, am inteles. Doar ca...

            Nu a apucat sa termine ceea ce a vrut sa zica pentru ca ne-am oprit pentru a ne lua bagajele pe care ni le aducea un domn care lucra la aeroport. Cel care ne aducea bagajele era imbracat complet in negru, dar ceea ce mi-a atras privirea era abdomenul lui din moment ce tricoul care il purta era extrem de mulat. Da, i se contura fiecare patratel!

            Zayn: Da, ale ei sunt bagajele.

            Am clipit si odata cu asta mi-am luat ochii de la abdomenul barbatului, care acum se indeparta de noi iar inainte sa deschida usa de la o camera a aruncat o privire spre noi, urmat de un zambet. Il vedeam pe Zayn cum incerca sa isi aranjeze bagajele ,care deja le avea, pentru a incapea si ghiozdanul ce il avea in spate din moment ce era si el putin cam greu. L-am auzit scapand o injuratura, iar apoi mi-am dat seama despre ce era vorba.

            Eu: Zayn.. Zayn...

            Zayn: Cand ai de gand sa iti faci si tu un abdomen atat de uimitor, nu?

            Mi-am asezat mainile pe talia lui iar apoi i-am zambit. Fiind mai inalt decat mine, capul imi era ridicat putin in sus (putin mai mult din moment ce nu aveam nici macar tocuri) dar chiar si asa puteam vedea in ochii lui ca era putin iritat, dar in mare parte gelos.

            Eu: Nu, nu vreau sa ai un abdomen ca ala. E mult prea lucrat si e facut doar sa atraga atentia. Abdomenul tau nu are nevoie sa fie supus tratamentului ce l-a aplicat acel tip; e perfect asa.

            Fara sa gandesc de doua ori am inceput sa tractez usor fiecare urma de patratel de pe abdomenul lui. Inca un zambet din partea mea si pentru a diminua acea atmsofera dintre noi l-am gadilit putin iar acesta s-a dat imediat cu un pas inapoi, schitand un zambet adorabil.

            Eu: Acum, Malik, sa ne caram de aici ca mi-e prea tare dor de casa.

            Indreptandu-ne spre masina si dand din nou de aerul rece de afara am simtit cum eram cuprinsa de oboseala si incepeam sa renunt la ideea a iesi la plimbare cu Blu.

            Venisem in Londra inaintea tuturor din moment ce ceilalti au vrut sa mai ramana in America pentru a le arata lui Eleanor si Ellie nu stiu ce atractii turistice nemaipomenite. Probabil si Zayn ar fi vrut sa mearga cu ei doar ca din cauza mea (mi se facea foarte repede dor de casa) a hotarat sa vina odata cu mine in Londra. Nu am vrut sa il las sa vina din moment ce puteam citi in ochii lui ca vroia sa ramana dar mi-a intors fiecare replica cu „Este in regula, oricum deabea astept sa ajung acasa”.

            Chiar daca eram logoditi se parea ca tot aveam sa stam in case separate. Nu discutasem nimic in privinta asta si era putin suparator pentru mine, dar imi era oarecum sa aduc eu vorba despre asta din moment ce el era baiatul si citisem multe carti din care invatasem ca uneori le este frica sa le invadezi spatiul personal.

            Nu vroiam sa cred ca acea regula se aplica si in relatia mea cu Zayn, dar nu vroiam sa insisit asupra subiectului. Doream sa il las pe el sa faca pasul asta.

            Eram deja in masina, intrati demult in Londra, iar la un moment dat Zayn a iesit de pe drumul care ducea spre casa mea, si s-a indreptat spre centrul orasului. Nu peste mult timp am vazut cum am iesit din centru iar apoi a intrat pe o strada mai ingusta decat celelalte. Peste cateva minute iesisem de tot din oras si puteam observa cum pe fata lui Zayn se aseza un zambet plin de nerabdare.

            Eu: Zayn? Unde mergem?

            Nu mi-a raspuns, ochii inca fiind atintiti asupra drumului si deabea peste cateva minute, dupa ce am intrat pe un drum cu sens unic a decis sa imi raspunda.

            Zayn: Acasa.

            „Acasa? Acasa unde? Doar n-..”

            Nici nu am apucat sa imi termin gandurile ca Zayn a si oprit masina in fata unei case superbe. Peretii ii erau vopsiti de un crem ce intra intr-un contrast sublim cu ferestrele facute din lemn inchis la culoare. Totul era inconjurat de verde, adica da, Ellie ar fi iubit locul asta ca pe mama ei. Pe langa casa am observat cateva picatele de flori care aveau rolul de a adauga putina culoare, iar cand am iesit din masina am si putut simti mirosul specific ierbii proaspat taiate.

            Eu: O Doamne,  ce ai facut?

            Zayn: Nu spune ca nu iti place.

            De emotii incepuse sa isi muste buza inferioara iar mainile ii erau asezate in buzunarele pantalonilor.

            Eu: Cum sa nu imi placa?! E...nu am cuvinte. Superb? Nu,nu. E mai mult de-atat.

            Zayn: Atunci haide inauntru.

            Pentru a nu trage de timp am luat si o parte din bagaje inauntru, iar din moment ce doar bagajele lui puteau fi scoase momentan din portbagaj acelea au fost primele care le-am dus in casa. Mai bine zis pe holul acesteia. Muream de nerabdare sa vad toate celelalte camere. Puteam foarte bine sa ma duc si singura sa le vad dar nu ar fi avut acelasi farmec daca nu era si el langa mine.

            Tragand dupa mine un geamantan ce puteam paria ca nu era al meu din moment ce era extraordinar de greu, am realizat ca acesta va fi locul in care imi voi petrece restul anilor. Locul care avea sa fie casa mea si a lui Zayn; casa noastra.

            Zayn: Astea au fost ultimele.

            Mi-a prins mana in a lui si am inceput sa mergem agale prin casa. Puteam paria ca ochii imi erau „iesiti din orbite” din moment ce eram surprinsa si emotionata din cap pana in picioare. Ma simteam cea mai norocoasa fiinta de pe planeta datorita faptului ca aveam parte de o asemenea persoana ca Zayn. Daca nu aparea oboseala nu aveam de gand sa stau linistita ci mai degraba aveam sa ma uit cu ochii sclipind de bucurie la fiecare colt al casei. Era perfect si era tot ceea ce imi dorisem vreodata.

            Stateam amandoi intinsi pe canapeaua din living, mainile lui Zayn fiind asezate usor in jurul meu. Degetele lui imi mangaiau bratul iar apoi am simtit cum m-a sarutat pe cap. Un zambet i s-a intiparit iar apoi am auzit un latrat urmat de sunetul unor labute.

            Eu: BLU!

            Am sarit de pe canapea iar imediat l-am prins pe Blu in bratele mele. Acesta mi-a lins mana in semn de afectiune iar eu l-am tras mai aproape de mine pentru a-l imbratisa.

            Eu: Nu imi vine sa cred ceea ce ai facut Zayn! Nici nu iti imaginezi cat de fericita ai putut sa ma faci in nicio ora! Te iubesc, Zayn. Sunt  in extaz si totul datorita tie.

            In momentul de fata eram amandoi pe podea, eu cu picioarele incrucisate si cu Blu in fata mea, iar Zayn se afla in stanga mea. Ne-am apropiat amandoi unul de altul zambind si uitandu-ne in ochii unui altuia pana cand buzele ni s-au intalnit, formand un sarut mai dulce decat mierea.

            Zayn: Si eu te iubesc.

            Inca zambind, mi-am sprijint capul de umarul lui in timp ce Blu se afla in momentul de fata intre noi. Zayn isi tinea o mana asezata in jurul meu, oferindu-mi o stare mai mult decat placuta. Am inchis ochii iar apoi am simtit cum eram cuprinsa de o moleseala. Simteam cum ramaneam fara putere si nu puteam spune nimic. Il auzeam pe Zayn strigandu-ma foarte vag si oricat de tare ma straduiam sa deschid ochii, sa ma uit la el si sa vorbesc cu el nu puteam. Eram prinsa intr-un intuneric infricosator.