32. If it is meant to be it will be

            32. If it is meant to be it will be

            Carter avea o sensibilitate asupra persoanelor bolnave. De asta a dat dovada astazi. De cand mi se facuse rau la primul interviu de cand ajunsesem in America acesta s-a comportat foarte frumos cu mine, adica nu isi mai manifesta nervii asupra mea. Nu era o persoana oribila, ba chiar pun pariu ca in timpul lui liber petrecea foarte mult cu fiicele lui in varsta de 5 si 7 ani pe care le iubea la nebunie. Pana la urma, Carter nu era o persoana chiar atat de rea.

            Mi-am scos pantofii din picioare si i-am aruncat la marginea patului iar apoi m-am prabusit in lenjeria moale a acestuia. Simteam cum mai aveam putin si adormeam, dar apoi m-am ridicat deodata de acolo din moment ce vroiam sa fac o baie cu „balonase”. Tot timpul ma relaxa si calma, iar de data asta speram sa imi alunge si durerea de cap si de spate pe care o aveam. Tot ceea ce imi doream era sa nu fi racit pentru ca asta ar fi dat toate lucrurile peste cap. Cand Emma racea, avea nevoie de tone de servetele langa ea.

            Iubeam hotelul in care am fost cazata. Eram la etajul 15 si aveam o priveliste minunata. Camerele erau de o clasicitate fantastica, iar asta m-a dat pe spate cand am intrat in camera. Stand in cada, ma intrebam de ce naiba nu m-am facut eu arhitect din moment ce adoram atat de mult designe-ul interior. Langa cada hotelului era si o vaza cu un mixaj floral intre trandafiri roz si frezii albe. Am luat un trandafir din vaza si am defacut fiecare petala, aceasta plutind pe spuma care era in cada. Ma simteam ca in paradis si adoram lucrul asta!

            Ipod-ul meu a inceput sa cante si in acel moment chiar nu imi pasa ce melodie canta pentru ca eram prea adancita in senzatia de relaxare. Bagaje, condus, mers cu avionul, interviuri si prea multa ciocolata. Asa se rezumase prima mea zi in America, adica, cu alte cuvinte, agitatie.

            Am fost trezita din starea mea de relaxare in momentul in care am primit un mesaj de la Eleanor in care ma intreba ce fac. I-am raspuns foarte simplu, ca faceam o baie cu spuma si ca profitam de fiecare moment de relaxare. Mi-am asezat din nou telefonul pe marginea cazii iar apoi am auzit cateva versuri cantate de Olly Murs din partea iPod-ului meu. Nu imi aduceam aminte cum se numea melodia, dar se potrivea extraordinar de bine cu starea mea.

            Eleanor: Boo! Te relaxezi? Cum a fost ziua ta?

            Eu: Obositoare. Nu mai mananc pentru o perioada dulce. Am dat astazi tot afara de l-am speriat pe Carter! Cred ca tu te-ai distrat mai bine decat mine.

            Eleanor: Ei bine, da. Se poate zice. E deabea 9 seara, nu vrei sa facem o plimbare prin New York?

            Eu: El’, am uitat sa mentionez ca sunt obosita de moarte?

            Eleanor: Te rooog.

            Am oftat iar apoi i-am trimis mesaj lui Eleanor ca v-oi merge la o plimbare foarte scurta si ca nu v-oi sta mai mult de jumatate de ora afara. Aveam nevoie de somn din moment ce a doua zi ma trezeam devreme, plus ca eram obosita ca naiba.

            Mi-am ales cele mai confortabile haine posibile, adica o pereche de pantaloni de culoare albastru inchis, un maieu alb simplu impreuna cu o pereche de sandalute negre. Cat despre par, l-am uscat repede iar pentru ca era proaspat spalat, s-au format cateva onduleuri pe care le adoram in acel moment. Iesind din hotel am vazut ca strazile New York-ului inca erau aglomerate, de parca era 8 dimineata si toata lumea se ducea la servici. Faptul ca toata lumea credea ca Emma e in camera, probabil dormind, nu m-am pomenit cu doua matahale dupa mine si care ascultau tot ceea ce aveam eu si Eleanor sa vorbim. Era chiar deranjant sa ai pe cineva dupa tine in mod constant. Nici macar parintii mei nu au stat cu ochii pe mine atat de mult.

            Nu peste mult timp de cand am iesit din camera de hotel, am vazut-o pe Eleanor iesind din liftul acestuia, iar atunci mi s-a aprins beculetul.

            Eu: Esti cazata in hotelul asta?

            Eleanor: Buna si tie. Da, suntem cazati aici.

            Eu: Si cine mai stie ca ai iesit cu mine?

            Eleanor: Pai, nimeni. Eram singura in camera din moment ce Louis a iesit cu Niall, Ellie si Zayn.

            Eu: Si tu de ce nu te-ai dus?

            Eleanor a zambit iar apoi si-a pus mana in jurul bratului meu, facandu-ma sa inaintez spre iesirea din hotel.

            Eleanor: Pentru ca vroiam sa iti arat mai bine New York-ul.

            Am zambit iar apoi m-am lasat purtata de Eleanor prin strazile ametitoare ale New York-ului. Amandoua am fost atrase de niste rochii care erau expuse in vitrinele unor magazine si am promis ca a doua zi v-om trece pe acolo si le v-om cumpara indiferent de situatie. Sa mergi la cumparaturi cu Eleanor nu era tot una sa mergi la cumparaturi cu Ellie. Ellie nu avea aceeasi rabdare ca Eleanor. De asta in majoritatea timpului cand vroiam sa merg la cumparaturi, Eleanor era ajutorul meu si vice versa.

            Eleanor: Ce pacat ca nu a venit si Danielle. Daca venea si ea am fi avut o seara a fetelor si...

            Eu: Dar asa de ce nu putem avea?

            Eleanor: Nu am zis ca nu putem avea, doar ca -..

            Eleanor a fost intrerupta din „discursul” ei in momentul in caream fost strigata pe nume. Ne-am intors in acelasi timp, dar nu am vazut pe nimeni cunoscut. O gramada de lume trecea pe langa noi, unii chiar s-au chiar si izbit in noi din moment ce ne oprisem deodata.

            Eu: Ce naiba..?

            Eleanor: Probabil ni s-a parut.

            Aceasta si-a pus din nou mana in jurul bratului meu, si am continuat sa mergem. Ne-am oprit la o cafenea pentru a ne odihni picioarele, iar in momentul in care m-am asezat pe acel scaun am avut impresia ca intrasem cu totul in el. Eleanor isi comandase un ceai iar eu vroiam sa imi iau o cafea dar durerea de cap riposta.

            Eleanor: Argh, scuza-ma putin. Nevoile..

            Mi-a zambit, iar apoi s-a ridicat de la masa, luandu-si si geanta cu ea. A intrat in cafenea, iar de afara am vazut-o intrand la baie. Am inceput sa ma uit prin preajma, si am observat ca majoritatea oamenilor ce treceau pe acea strada erau de apoximativ 30-35 de ani. Cel putin asa credeam dupa imbracamintea lor.

            Vazand ca Eleanor avea cateva minute bune de cand nu iesise din baie am hotarat sa ma duc dupa ea. Eram ingrijorata. Ridicandu-ma de pe scaun si indreptandu-ma spre intrarea in cafenea, mi-am auzit din  nou numele fiind strigat, iar de data aceasta m-am intors intr-o fractiune de secunda spre locul din care venea strigatul.

            Eram deja nervoasa pe fatpul ca cineva avea glume proaste in program, asa ca am iesit din spatiul cafenelei. M-am uitat prin multimea de lume si totusi, nu am vazut pe nimeni cunoscut. Oficial, lucrul asta ma seca al naibii de tare.

            Eleanor: Emma? S-a intamplat ceva?

            Eu: Nu, nimic. Doar ca... in fine.

            Eleanor: Bine.

            Ne-am asezat din nou la masa la care ne era comanda, iar pentru aproximativ jumatate de ora am vorbit despre ceea ce am mai facut din moment ce eu si Eleanor nu ne mai vazusem de ceva vreme. Se parea ca si ea era ocupata cu faculatatea, cu locul de munca si deabea gasea si ea putin timp liber. In schimb, cand il avea, se asigura ca il petrecea cu Louis. Imediat ce i-a pomenit numele, telefonul ei a inceput sa sune si am recunoscut ringtone-ul specific pe care il avea in momentul in care o suna Louis.

            Aceasta a raspuns si a vorbit cu el pentru cateva minute. Cand a inchis, mi-a spus ca veneau si ei la cafeneau la care erau din moment ce Ellie si Niall vroiau sa ne vada.

            Eu: Totusi, eu mor de somn. Nu mai vreau sa stau mult. Ai cumva o pastila pentru durere de cap?

            Eleanor mi-a spus ca nu avea, dar in drum spre hotel ne puteam opri oricand la o farmacie din moment ce erau deschise non-stop. Defapt, dupa spusele lui Eleanor aproape toate magazinele erau deschise non-stop, cele importante.

            Eleanor: Pana o sa pleci inapoi in Londra o sa stii majoritatea New York-ului. Asa am fost si eu la inceput. Imi aduc aminte ca prima data cand am venit aici, m-am pierdut de parinitii mei si am ajuns sa ma plang unui politist ca nu stiam unde imi erau parintii.

            Eu: Pai la cati ani ai mai fost pe aici?

            Eleanor: Sincer? Nu mai tin minte, dar eram mica oricum.  

            Eu: Deja mi-o imaginez pe mica Eleanor, agatandu-se de piciorul unui politist si incepand sa se smiorcaie. Awe, Eleanor pun pariu ca erai o scumpete de fata!

            Eleanor: Oh, stai ca am nis-..

            Louis: Aici erai, boo!

            Mainile lui Louis s-au asezat pe umerii lui Eleanor, iar apoi s-a aplecat spre ea pentru a-i oferi un sarut. In spatele lui Louis i-am vazut pe Ellie, Niall si Zayn. Ellie si Niall pareau si ei obositi, la fel ca mine sau poate doar se prefaceau. In orice caz, pareau a fi obositi.

            Ma simteam ciudat, iar faptul ca eu si Zayn ne-am imbratisat doar a facut ca totul sa fie si mai ciudat pentru mine. Ii auzeam pe ceilalti vorbind si glumind, in schimb mie imi statea capul de cele mai multe ori la Zayn.

            Ellie: Emma, mirosi a trandafiri?

            M-am incruntat la aceasta, iar apoi mi-am mirosit bratul.

            Eu: Probabil sunt de vina trandafirii.

            Niall: Trandafirii?

            Eu: Da, am pus niste petale de trandafir in cada cand am facut baie in seara asta.

            Eleanor: Si acum pielea iti miroase a trandafiri? O Doamne, de unde ii ai? Vreau si eu!

            Eu: Sincer, nu stiu de unde sunt.

            Louis: I-ai primit?

            Eu: Nu, erau aia din baia hotelului, ce naiba!

            Ellie a suras, i-a soptit ceva lui Niall la ureche iar apoi l-am vazut pe acesta uitandu-se la mine. Eram prea obosita pentru a-l intreba ce se intampla si vroiam sa am duc la hotel, sa dorm.

            Eu: Nu stiu despre voi, dar eu sunt foarte obosita, plus ca nu ma simt prea bine asa ca am plecat.

            Mi-au zambit, iar dupa ce i-am zis lui Eleanor ca v-om merge a doua zi sa cumparam acele rochii care le vazusem in vitrina, am iesit din cafeanea.

            Nu imi era chiar atat de somn in acel moment, dar faptul ca exista o atmsofera ciudata intre mine si Zayn ma facea sa intru cu capul in pamant deoarece stiam ca e vina mea. Era numai vina mea. Nu putea nimeni da vina pe altcineva pentru ca si eu eram destul de vinovata pentru cele intamplate si poate daca nu faceam ceea ce am facut, poate nu se ajungea in starea asta.

            Emma tocmai disparuse din campul meu vizual, lasand locul ei de la masa liber. Inca mai puteam simti mirosul de trandafiri care il emanase ea. Am inceput sa amestec fara niciun sens in ceaiul comandat, iar pe ceilalti ii auzeam vorbind despre premiera filmului Emmei. Nu aveam nevoie sa le ascult convorbirea, pentru ca deja stiam totul despre acea premiera.

            Ellie: Zayn?

            Zayn: Da?

            Ellie: Esti un idiot.

            M-am incruntat la Ellie iar apoi m-am intors spre ceilalti, care au aprobat-o.

            Ellie: De ce stai aici si asculti convorbirile noastre stupide cand Emma e in drum spre hotelul ei singura?

            Eleanor: Hotelul nostru, sta in acelasi hotel ca si noi. Plus ca nu se simtea bine.

            Louis: Exact mate, du-te dupa ea.

            Zayn: Dar daca ea nu...

            Ellie m-a intrerupt, iar daca Niall nu isi punea mana peste a ei pentru a o calma, probabil ca tipa la mine.

            Ellie: Fara niciun DAR! O cunosc de ani de zile pe Emma, si o pot citi ca pe o carte deschisa. Ii este prea frica sa mai faca un pas. Nu vrea sa mai greseasca fata de tine, fata de relatia voastra! Fii sigur ca in momentul asta mai are putin si se da cu capul de toti peretii pentru ca nu stie cum sa reactioneze in preajma ta.

            Am dat sa zic ceva, dar Ellie era prea pornita pe discursul ei, asa ca am lasat-o sa continuie.

            Ellie: Si stii ce ma enerveaza cel mai tare? Faptul ca ea chiar tine la tine si tu esti singurul care a adus-o in stagiul asta. Tu nu o cunosti pe Emma cum o cunosc eu. Nu ii stii toate momentele prin care a trecut, sau cum se comporta cu ceilalti in trecut. Nu stiu ce i-ai facut, dar ai schimbat-o si asta a facut-o sa te iubeasca si mai tare! Chiar crezi ca daca nu tinea la tine se mai consuma atata pentru un lucru care acum il regreta cat e Oceanul Pacific de mare?

            Niall: Ellie, calmeaza-te.

            Ellie: Nu, Niall. Nu o sa ma calmez pana cand Zayn nu se decide sa faca ceva in legatura cu relatia lui cu Emma. Trebuie sa se hotarasca. Ori merge mai departe, ori o termina cu ea pentru ca devine din ce in ce mai greu pentru prietena mea si nu vreau sa o vad in asemenea stari.

            Stiam ce trebuia sa fac, doar ca nu gaseam cuvintele potrivite. Si, poate ca le gaseam, dar in fata ei se pierdeau toate. Ramaneam fara niciun strop de idei iar totul devenea negru. Nimeni nu mai spunea nimic, iar singurul zgomot de la masa noastra era provocat de catre lingurita mea ce se izbea in mod frecvent de cana cu ceai.

            Mi-am adus aminte de noaptea de la munte, in care m-am trezit si am vazut-o pe Emma plangand iar cand am intrebat-o ce avea mi-a raspuns cu „te iubesc”. Am incetat sa mai amestec degeaba in ceaiul din fata mea, m-am ridicat de pe scaunul de la masa si am inceput sa alerg prin multime pentru a o gasi pe Emma.

            Uram faptul ca strazile erau atat de populate chiar si la ora asta tarzie, si faceam tot ce imi statea in cale pentru a ajunge mai repede in dreptul hotelului. Chiar daca incercam sa ocolesc pe fiecare in parte, necesita prea mult timp asa ca la un moment dat nu am mai dat importanta de lumea care era in fata mea. Ii dadeam cum puteam la o parte, iar uneori ma opream pentru a ma uita in stanga si dreapta, sperand sa o vad  pe Emma.

            „Haide Emma, unde esti?”

            Ma oprisem din nou, pentru a-mi trage sufletul si pentru a ma uita intr-o parte si in alta. Eram deja aproape de hotel, iar aglomeratia era din ce in ce mai mare. Deja devenea iritant New York-ul. Atata lume!

            Uitandu-ma imprejur, am vazut o multime de adolescenti in fata cinemaului asa ca am hotarat sa nu mai stau mult pe acolo din moment ce ma puteau obseva in orice clipa si imi puteam lua adio de la gasirea Emmei. Am facut cativa pasi inainte, inca uitandu-ma spre acel cinema, si am vazut ca era acolo, stand pe o banca din fata acestuia. Isi sprijinea capul de o mana, in timp ce privirea ii era atintita spre posterul unui film.

            Cineva s-a izbit din greseala in mine, iar cand m-am uitat spre cine se izbise in mine am vazut un barbat cam de aproape 30 de ani. In momentul in care privirea ni s-a intersectat acesta s-a intors cu spatele la mine, soptind un „scuze”. L-am vazut disparand prin multime si mi se parea ciudat felul in care reactionase dar nu aveam timp sa ma indoiesc comportamentul unui cetatean new yorkez.

            Mi-am indreptat din nou privirea spre cinema, si am vazut ca Emma inca era acolo. Am strigat-o, dar se pare ca din cauza agitatiei de pe strada nu m-a auzit asa ca am mers printre masinile care asteptau ca semaforul sa indice faptul ca puteau porni din loc.

            Am inaintat spre Emma, si nu m-am oprit din mers pana nu am ajuns in fata ei. M-am asezat pe chilostei si mi-am lasat mana sa ii mangaie obrazul.

            Emma: Zayn.. trebuie sa-...

            Zayn: Nu, Emma, e in regula.           

            Am imbratisat-o iar capul ei s-a afundat in umarul meu. Deodata, s-a desprins de mine iar mainile ei le-au prins pe ale mele.

            Emma: Nu e in regula. Vreau, si trebuie sa ma asculti! Zayn, nu sunt perfecta. Sunt probabil cea mai idioata persoana de pe planeta asta! Fac o multime de lucruri fara sa imi dau seama iar dupa imi pare rau de ceea ce am facut. Dar de cele mai multe ori cand s-a intamplat lucrul asta a fost prea tarziu ca sa mai pot reface ceva. Ma doare sufletul cand ma gandesc la ceea ce am facut relatiei nostre. Urasc acea atmosfera ciudata care se instaleaza intre noi cand ne certam. Si cel mai mult urasc faptul ca din cauza mea apare..

            Mi-am luat o mana din a ei si am asezat-o pe obrazul ei, astfel facand-o sa se uite direct in ochii mei.

            Zayn: Emma, cand am spus ca te iubesc, chiar asta am vrut sa spun. Lucrul asta nu o sa se schimbe niciodata pentru mine. Te iubesc, nu pentru ca te vreau sau nu te pot avea. Nu are nimic deaface cu mine. Iubesc ceea ce esti, ceea ce faci, felul in care te straduiesti. Am vazut in tine si slabiciune, si putere. Te-am vazut si in cele mai bune momente ale tale, dar si in cele mai proaste. De asta inteleg perfect ce si cine esti tu cu adevarat si te cred cand imi zici ca nu ai vrut ca nimic din toate astea sa se intample. Tu esti cea care a reusit sa ma schimbe, si intotdeauna vei avea un loc special in inima mea indiferent de ceea ce se intampla.

            In sfarsit reusisem sa ii spun Emmei ceea ce de zile incercam sa ii zic. Imi doream din tot sufletul sa trecem peste tot ceea ce s-a intamplat intre noi, peste toata faza cu Harry si sa ne continuam relatia pentru ca eu nu puteam rezista fara ea.

            Emma: Un lucru stiu sigur. Pe langa toate gerselile care le-am facut, multimea de lucruri pe care le regret pana si in momentul de fata, singurul lucru care nu il voi regreta e faptul ca m-am indragostit de tine, Malik.

            Ne-am zambit unul altuia, iar apoi buzele noastre s-au lipit unele de altele. Nu eram numai bucuros. Eram indragostit pana peste cap si bucuros. Fiecare relatie isi avea suisurile si coborasurile ei, iar relatia mea cu Emma avea parte de cate putin din fiecare. Iubeam lucrul asta pentru ca dupa fiecare cearta, de fiecare data cand ne impacam realizam ca eu chiar tineam la ea si ca nu o puteam parasi chiar atat de usor.