34. Dreams

            34. Dreams

            Outfit-ul Emmei

            In lobby-ul hotelului era multa agitatie din cauza fanelor care s-au adunat pentru a-i vedea pe baieti. Ellie si Eleanor erau speriate de ceea ce era acolo, dar Niall si Louis aveau grija sa le linisteasca de fiecare data cand cineva tipa de bucurie. Le puteam vedea de la etaj, din dreptul camerelor noastre. Nu stiu daca ele ne vedeau atat de bine pentru ca e destul de greu sa distingi pe cineva care e intre etajele 15 si 20, nu?

            Chiar daca nu se uitase la tot interviul la care am fost in urma cu cateva zile, Zayn a aflat ca relatia noastra era din nou publica, din cauza mea. Eram ingrijorata pe tema asta pentru ca nu stiam daca era in regula ceea ce facusem eu. Nu discutasem despre asta din cauza programului nostru incarcat. Nu stiam daca el era de acord ca relatia noastra sa fie din nou oficiala fata de societate. Ma uitam la el, defapt, mai mult aruncam priviri pe furis, incercand sa identific daca era vreun gram de suparare in expresia lui faciala. Totusi, altceva decat acelasi zambet superb caruia i se alatura un ras adorabil si niste ochi caprui irezistibili nu am putut observa. Ii auzeam pe ceilalti vobind, pe fani tipand in timp ce eu ma uitam in continuare la Zayn, fiind total fascinata pentru a mia oara de el. Mainile acestuia se aflau in jacheta sa, in timp ce vorbea cu Liam. Din nou, inca un zambet a aparut pe fata lui iar apoi si-a intors privirea spre mine. L-am vazut indreptandu-se spre mine, iar imediat ce a ajuns in fata mea mi-a prins mana in a lui, uitandu-se in ochii mei. Degetele lui imi mangaiau fin mana, iar asta trimitea artificii in stomacul meu.

            Zayn: Inceteaza, Emma. Inceteaza sa despici firul in patru. Sunt fericit de ceea ce a aflat lumea despre noi. Si ma bucur ca tu ai anuntat relatia noastra.

            Mi-a zambit, iar apoi mana lui libera a inceput sa se joace cu o suvita de-a mea. O rotea incontinuu in jurul degetului lui iar in acel moment puteam spune ca eram intr-o stare de relaxare si extaz. Imediat ce a dat drumul suvitei mele de par, aceasta cazand la locul ei alaturi de celelalte, mana i s-a asezat pe obrazul meu iar buzele ni s-au alaturat.

            Zayn: Emma, noi ne certam, tipam unul la altul, vorbim toata ziua, radem impreuna, zambim impreuna, ne contrazicem. Dar cel mai important, ne iubim. Astia suntem noi iar eu iubesc faptul ca nu suntem ca si celelalte cupluri. Asta ne face speciali.

            „Nu ai voie sa plangi. Daca plangi, Jenny te omoara”

            Eram machiata si pregatita pentru a merge la premiera filmului in care eram personaj principal, iar pe lista invitatilor se aflau si baietii asa ca eu si Zayn mergeam impreuna. Aveam o multime de motive pentru care sa fiu emotionata in seara asta. Pe lista, se aflau si urmatoarele: faptul ca peste tot v-or fi fotografi si trebuie sa iti analizezi fiecare miscare pentru a nu iesi ca naiba intr-o fotografie si sa sfarsesti intr-un ziar de scandal, felul cum aveam sa reactioneze vedetele fata de film, Zayn, fanele dar si Zayn in prezenta lui Harry. Da, inca nu stiam cum erau lucrurile intre ei si de asta eram stresata. Dar, la naiba, cum a zis si Zayn, sa nu mai despic firul in patru ca si asa e destul de subtire si firav. Mi-am incrucisat bratele in jurul lui, lasandu-mi corpul sa se ataseze de al sau. Ii puteam simtit ininma batand la fel de rapid ca a mea, iar apoi mi-am afundat capul in umarul lui.

            Degetele lui se plimbau tandru pe spatele meu, acest lucru facandu-ma sa zambesc si sa realizez cat de mult tineam la el. Uram zilele in care eram certati sau pur si simplu eram inconjurati de o atmosfera incordata, dar le iubeam pe cele care semanau cu seara asta.

            Zayn: Cred ca ar trebui sa ne pornim, nu?

            Eu: Da-dar mergem cu masini separate. Nici nu cred ca au ajuns in fata hotelului.

            Zayn: Stiu ca mergem cu masini separate, dar mergem impreuna pana la masini.

            Am inghtit in sec la imaginea fanelor care erau in hotel, asteptand sa ii vada pe baieti. Da, vroiam sa fiu alaturi de Zayn in fiecare secunda din zi si da, nu ma saturam de el dar, un flashback mi-a aparut in minte.

Era o zi oribila, intreaga Anglie fiind sub cod galben in momentul in care relatia mea cu Zayn a devenit pentru prima oara oficiala. In acea zi toti elevii din liceul meu au fost trimisi acasa din cauza ploilor, iar astfel am putut vedea interviul baietilor. Era singurul interviu la care ei cantasera „Stole my heart”, din moment ce dupa au revenit la principalele melodii care le cantau. Lumina din living era destul de slaba din cauza cerului intunecat, singura lumina care ii oferea putina stralucire fiind cea provocata de televizor. Exact dupa ce Zayn mentionase faptul ca eram impreuna, au si inceput sa circule zvonuri si poze cu mine in toata reteaua de internet. Mesajele pline de ura si privirile oribile de care aveam parte in momentul in care ieseam afara pareau ca nu aveau un sfarsit. Chiar daca nu ii spuneam nimic lui despre starea care mi-o provocau acele mesaje, o faceam doar pentru faptul ca nu vroiam sa se supere sau sa se intristeze.

Zayn: Emma?

M-am cutremurat iar amintirile au incetat sa mai apara. Revenisem din nou la realitate, iar tipetele fanelor s-au facut din nou auzite.

Eu: Imi place, chiar imi place ideea ta. Doar ca.. mi-e frica de felul in care v-or reactiona. Nu vreau sa stric seara cu o runda de vorbe urate si alte lucruri care stiu ca nu o sa faca altceva decat sa vreau sa ma ascund intr-un colt si sa plang pentru ca.. asta sunt eu.

Zayn: Stii, regret faptul ca in acea perioada nu am fost alaturi de tine. Urasc faptul ca erau zeci de mii de kilometri intre noi in momentul in care tu erai atacata de acele mesaje. Totul din cauza mea.

Eu: Zay-..

Zayn: Emma, am fost un nemernic pentru faptul ca te-am lasat sa te descurci singura. Nu m-am pus in locul tau niciodata si regret din tot sufletul asta. Pentru ca stiu, ca daca ma puneam in locul tau aveam sa fiu langa tine, sa ma sigur ca nici un animal nu se comporta urat cu tine. Vreau ca de data asta sa facem totul impreuna. Sa uitam ceea ce a fost intrecut si sa lucram impreuna la viitor. Imi doresc ca de data asta sa nu o mai dau in bara si stiu ca in momentul in care vei plange in interiorul tau din cauza unui mesaj urat, v-oi plange si eu pentru ca ceea ce simt eu pentru tine nu cred ca a mai simtit si altcineva.

De emotii, mainile mele imi acopereau gura iar ochii ma intepau, semn ca mai aveam putin si plangeam. Nu mai auzeam sau vedeam pe altcineva inafara de el. Mana lui dreapta a prins-o pe a mea, mi-a zambit iar apoi am simtit cum buzele lui mi-au sarutat obrazul.

Zayn: Esti doar tu si eu. Doar noi doi. Nu mai este nimeni altcineva.

Cuvintele acestea mi le-a rostit Zayn in timp ce ne indreptam spre liftul hotelului, cu baietii inaintea noastra. Imi parea rau ca Ellie si Eleanor nu puteau veni cu noi dar au promis ca ne v-or urmari la televizor imediat ce aveam sa fim difuzati live. Indicatorul din lift arata ca eram deja la etajul 5, iar cu fiecare etaj ce coboram aveam impresia ca era o numaratoare inversa pentru mine. Il strangeam din ce in ce mai tare pe Zayn de mana. Aveam impresia ca afisarea in fata fanelor era mai ceva decat momentul in care o oarecare adolescenta ii spune mamei ei ca a ramas insarcinata. Da, eram speriata pentru ca stiam de ceea ce erau fanele lor capabile sa faca.

M-am dat cu un pas mai in spate in momentul cand am vazut ca mai aveam un etaj si trebuia sa iesim din lift. Zayn nu a ezitat si s-a dat si el imediat inapoi odata cu mine. Inca ma tinea de mana si am incercat sa ii dau drumul, semn ca vroiam sa mearga inaintea mea si ca eu voi astepta ca sa merg singura. Totusi, imediat ce am facut acest gest Zayn s-a rotit pe calcaie, astfel acum fiind exact in fata mea, cu spatele spre usa de iesire din lift. Mainile lui s-au asezat pe obrajii mei, iar apoi buzele lui moi s-au asezat asupra alor mele, formand un sarut care devenea din ce in ce mai pasional. Stiam ca trebuia sa fie un sarut care avea sa transmita un sentiment de incurajare, dar eu primeam altceva din partea lui.

Zayn: Te iubesc.

Eu: Si eu te iubesc Zayn, si eu.

Ochii imi erau fixati asupra buzelor lui, care devenisera instantaneu mai rosii decat inante din cauza rujului meu. Un zambet copilaros s-a asezat pe fata mea, iar apoi mi-am indreptat mana pentru a-i lua urmele de ruj de pe buze, dar m-a oprit.

Aveam privirea fixata pe pardoseala hotelului in timp ce ieseam din lift. Zayn ma tinea aproape de el, mana lui fiind in jurul taliei mele.

Stiam ca nu parerea fanelor conta. Nu ceea ce credeau ele sau ceea ce faceau ele defineau relatia mea cu Zayn, dar pentru mine si parerea lor avea un efect asupra mea. Sunt nesigura pe mine si in majoritatea timpului am nevoie de cineva care sa imi spuna ca e bine ceea ce fac si ca totul este in regula. Zayn era tot timpul langa mine cand ma aflam in acele momente si tot timpul stia cum sa ma faca sa ma simt mai bine. Faptul ca era langa mine in acest moment, si stiam ca ceea ce simteam eu simtea si el, facea ca sentimentele care le aveam pentru el sa se mareasca.

Cei cativa pasi pe care i-am facut pe langa fane au parut ca si cum as fi mers zeci de kilometri si realizam cat de mare a fost impactul care l-au realizat acestea asupra mea. Simteam cum un milion de priviri urate erau aruncate asupra mea, si doream sa ma fac mica, daca era posibil poate si invizibila.

Zayn: Ne vedem la premiera.

            Mi-am intors privirea spre el si l-am vazut zambind. Ii puteam observa pe baieti cum intrau in masini, iar imediat am auzit cum o portiera a fost deschisa ca sa intru inauntrul masinii. Zayn mi-a sarutat pe obraz iar apoi a urcat si el in masina alaturi de ceilalti.

            Pe drum nu eram emotionata din cauza premierei. Nu ma agita faptul ca peste cateva minute aveam sa ma intalnesc cu persoane importante pentru cariera mea. Nu. Nu asta era in capul meu. Tot ceea ce vroiam era sa am o viata normala. Vroaim ca eu si Zayn sa trecem ca un cuplu normal in momentul in care mergeam prin multimea de oameni din New York sau chiar Londra. Mi-am sprijinit capul in maini, regretand faptul ca am ales sa imi urmez acest vis. Imi era dor sa fiu o fata oarecare, care nu are un program fixat pe toata ziua si care nu are doi stalpi cu ea cand merge sa isi faca niste cumparaturi banale sau iesea in oras.

            Vroaim normalitatea de care am avut parte in liceu.

            Eram deja de cateva ore bune la premiera iar fiecare se distra in parte. Cand ajunsesem aici am fost atacata de reporteri, iar apoi am fost lipita cu super glue de Tyler pentru  a face un miliard de poze. Dimineata, am fost entuziasmata fata de petrecerea asta iar acum tot ce vroiam era sa scap cat mai repede de la ea. Nu ma simteam ca fiind eu in acel loc.

            Zayn: Dar Emma, nu putem face asta.

            Eu: In momentul de fata nu imi pasa de ceea ce pot face si ceea ce nu pot face. Am o singura viata si nu vreau sa o traiesc sub comanda altcuiva.

            Zayn: Dar tu esti una dintre persoanele care e baza petrecerii.. Adica, aici e visul tau.

            Eu: Te rog?

            Zayn: Bine, stai sa chem o ma-...

            Eu: Nu. Nu putem merge pe jos? Nu e chiar atat de departe.

            Zayn a oftat, ochii lui exprimand putina nemultumire dar se parea ca era de acord cu mine. Peste cateva minute amandoi am reusit sa scapam de la acea petrecere si ne plimbam pe strazile New York-ului. Era o seara linistita, iar eu incercam sa profit din plin de plimbarea prin Central Park de care aveam parte. Tinutele noastre nu erau nici pe departe potrivite unei plimbari, dar faptul ca era aproape miezul noptii dadea impresia ca veneam de la o cina sau orice altceva.

            Vantul adia destul de usor, iar cel mai important lucru din acea plimbare era faptul ca in partea din Central Park unde ne plimbam noi eram numai noi. Imi lipsise momentul in care sunt numai eu cu Zayn, liniste totala, fara multi oameni in jurul nostru sau orice altceva care sa ne deranjeze. Se parea ca in apropierea parcului se afla un restaurant italienesc din moment ce se auzea foarte vag muzica venetiana dar asta facea ca toata scena sa fie mai ceva decat imi imaginasem eu. Mergeam de ceva vreme prin Central Park iar niciunul dintre noi nu spunea nimic, ci ne continuam plimbarea in liniste in timp ce mainile ne erau imperecheate. Incepeam sa merg din ce in ce mai agale din moment ce durerea de spate si de picioare din cauza tocurilor incepea sa isi faca aparitia asa ca mi-am sprijinit capul de umarul lui Zayn.

            Zayn: Emma..m-am tot gandit si.. nu cred ca e bine ca ai plecat de la petrecere. Adica, sunt sanse sa iti afecteze viitorul si stiu ca acesta e visul tau deci...

            Eu: Zayn...doar las-o asa. De data asta. Nu vreau sa mai am deaface in seara asta cu o astfel bataie de cap. Vreau doar cateva minute in care sa fim numai noi doi. Atat.

            Zayn: Bine.

            M-a tras mai aproape de corpului iar apoi m-a sarutat pe frunte. Iubeam fiecare atentie care mi-o oferea, iar cele mici, cele care majoritatea fetelor nu dadeau importanta sau le considera inutile, pentru mine erau cele mai importante.

             Eu: Zayn, mai tii minte iarna in care ne-am cunoscut?

            Zayn: Desigur, Emma.

            Eu: Atunci iti mai aduci aminte cand ne-am intalnit in parc inainte de a merge la munte, cand i-am dat pentru prima oara drumul din lesa lui Blu. Acea bataie cu zapada de care am avut parte. Imi este dor de astea, Zayn. Adica, mi-e dor de acea fericire inocenta de care aveam parte.

            Zayn: Ce vrei sa spui?

            Eu: Vreau sa spun ca mi-e dor de zilele alea! Mi-e dor sa fiu doar o fata normala! Una care sa se trezeasca la ce ora vrea ea si... vreau sa avem parte de lucruri mici, de plimbari fara rost sau sa mergem la o inghetata de exemplu fara sa fim urmariti sau spionati din toate punctele.

            Fara sa imi dau seama, am inceput sa ridic tonul iar vocea incepea sa imi tremure. Amandoi am fost surprinsi cand mi s-au scurs cateva lacrimi pe obraz, dar totusi asta nu m-a facut sa ma opresc din vorbit.

            Eu: Nu mai vreau sa dau explicatii unor oameni necunoscuti despre ceea ce fac eu sau sa am pe un mister-muscolo langa mine de fiecare data cand ies undeva. Poate, la naiba, vreau sa imi cumpar un tamp-...

            Zayn: Hei,hei,hei. Linisteste-te. Emma.

            Am fost intrerupta, si deja vedeam putin incetosat din cauza lacrimilor din ochii mei. Zayn se afla acum in fata mea, amandoi fiind opriti din mers iar mainile lui se aflau pe bratele mele. Ma uitam in ochii lui si puteam citi ingrijorarea. Nu stiam ce e cu mine, dar ceea ce stiam era ca vroiam sa ma exteriorizez pentru ca nu mai puteam tine mult asemenea lucruri in mine.

            Zayn: Stiu prin ce treci, toti am trecut prin asta, Emma. Tuturor ne este dor de acele lucruri marunte. Dar stiu cat de mult ti-ai dorit sa ajungi aici. Emma, inca imi aduc aminte cum stateai zile intregi la repetitii la scoala sau oriunde altundeva iar seara cand ajungeai acasa si vorbeam la telefon imi spuneai cat de bine te-ai simtit in momentul in care talentul ti-a fost apreciat.

            Zayn s-a oprit pentru o secunda pentru a-mi prinde mainile in ale lui, iar apoi le-a sarutat pe amandoua.

            Zayn: Tu cu mainile tale  ai ajuns pana aici. Tu ai avut incredere si te-ai incapatanat sa continui pana aveai sa iti vezi visul indeplinandu-se. Iar acum, uite ca se indeplineste. Emma, ti se intampla ceea ce ti-ai dorit cel mai mult. Visul tau a devenit realitate.

            Eu: Dar Zayn..

            Zayn: Stiu ca sunt si parti rele. Orice parte buna are si o parte rea. Totusi, eu nu vreau sa renunti la visul tau pentru ca in momentul in care v-om avea o familie vreau ca si copii nostri sa se uite la parintii lor ca la doua exemple. Doi oameni care si-au urmat visurile si nu au renuntat niciodata. Doua persoane care cred ca visele devin realitate.

            Eu: Stiu Zayn! Si eu imi doresc acelasi lucru. Si eu vreau ca copii mei sa se uite la mine ca la o persoana pe care sa o poata avea drept exemplu in viata.

            Zayn: Si asa va fi. Am incredere in tine, Emma. Stiu ca vei continua sa faci ceea ce iubesti din tot sufletul tau. Stiu asta pentru ca asa este Emma de care m-am indragostit. Cea care imi face mintea sa fuga la imaginea zambetului ei in momentul in care numele ii este pronuntat.

            Zayn s-a oprit pentru o secunda, lasandu-si capul in jos si am putut observa cum a zambit ca pentru el iar apoi si-a intors privirea spre mine.

            Zayn: Stii, cred ca e vremea sa iti zic despre persoana de care m-am indragostit pana peste cap. Numele ei este Emma Davis si o cunosc de ceva ani buni. Ceea ce pot spune garantat despre Emma este faptul ca ea nu este ca celelalte fete pe care le-am intalnit. Ea nu accepta sa ii faci munca si prefera sa fie independeta. Si, cum toata lumea stie, orice barbat adora momentul in care o femeie stie ceea ce face. Chiar daca Emma uneori pare stabila si pe picioarele ei, sau pur si simplu pare a fi puternica, sub acea mantie a personalitatii se afla o fata foarte sensibila, careia ii pasa de familie si de cei apropiati. Inca un lucru important care m-a facut sa o iubesc mai mult e fatpul ca prin persoanlitatea ei uimitoare reuseste sa aduca oamenii pe drumul cel bun si niciodata nu vrea sa lase pe cineva sa sufere. Daca ar putea ar ajuta pe toata lumea. S-ar lasa pe ea si te-ar ajuta pe tine.

            Ma simteam coplesita de ceea ce imi spunea el. Ma simteam flatata si iubita in acelasi timp. Lacrimele mele au incetat sa mai apara dar deja puteam simti cum ochii incepeau sa ma intepe, de aceasta data plans de bucurie. In fata mea se afla barbatul care imi facea inima sa o ia la goana, barbatul care mi-a facut cele mai rele zile cele mai bune. Zayn era singurul care a reusit sa isi intipareasca imaginea atat de bine in minea mea, astfel incat atunci cand aveam certurile noastre sa nu mi-l pot scoate din ganduri. La naiba, el era prima persoana care m-a facut sa ma simt atat de speciala, iubita si de apreciata.

            Zayn: Te iubesc, Emma. Mai mult decat iti poti imagina. Cateodata imi doresc sa gasesc un mod de a-ti arata cat de mult tin la tine dar realizez ca nimic nu se va putea compara cu ceea ce este in sufletul meu pentru tine.

            Inca in fata mea, am simtit cum o lacrima s-a prelins pe obrazul meu, iar imediat dupa a urmat-o si cealalta. Mi-am dus mainile la gura de emotii pentru ca eram prea complesita de ceea ce imi spunea si facea el. In momentul de fata, Zayn avea in maini o cutiuta mica din care iesea la iveala un inel elegant, finut si plin de sentimente. Era asezat in genunchi si cand credeam ca timpul s-a oprit pentru a ma lasa pe mine sa savurez acel moment perfect, buzele lui Zayn s-au miscat iar vocea lui mi-a mangaiat auzul.

            Zayn: Emma, stiu ca am imperfectiunile mele,dar te iubesc si vreau sa imi traiesc viitori ani alaturi de tine pentru ca stiu ca tu esti singura alaturi de care v-oi fi fericit. Emma Davis, doresti ca in noaptea asta sa imi indeplinesti visul si sa te casatoresti cu mine?

            Eram mai mult decat surpinsa, eram socata, dar intr-un mod placut. Ochii mei se plimbau cand la inelul lui Zayn, cand in ochii acestuia. Emotii inexplicabile erau in corpul meu iar totul datorita lui. Eram fericita. Mi-am asezat mana pe obrazul lui, iar apoi m-am aplecat spre el, apropiindu-mi buzele cat mai aproape de ale lui pana cand acestea s-au intalnit intr-un final. Puteam simti ca nu eram singura emotionata in acel moment sau singura strapunsa de fericire.

            Eu: Iubesc faptul ca avem aceleasi vise. Cu inima gata sa explodeze de bucurie iti spun ca as fi mai mult decat incantata sa fiu sotia ta, Zayn.

            Zayn a zambit cu buzele pana la urechi iar imediat dupa asta a luat inelul din cutiuta de culoare albastru inchis si l-a asezat pe inelarul mainii mele drepte. Nici o secunda nu am putut inspecta inelul firav care ne reprezenta sentimentele ca Zayn si-a si atasat buzele de ale mele, acestea completandu-se perfect unele pe altele. Nu era un sarut violent sau dur ci mai degraba era unul care ne impreunea sentimentele si continea o gramada de pasiune combinata cu o fericire indescriptiva.

            Eram mai mult decat fericita. Nu existau cuvinte pentru a exprima ceea ce se petrecea in capul, stomacul sau inima mea. Totul bubuia de emotii si bucurie din cauza dragostei ce i-o purtam lui Zayn. Visasem la aceasta zi si planuiam sa fiu pregatita sau cel putin sa aflu din timp cand avea sa se intample acest moment, dar un lucru stiam sigur ca il adoram la el. Spontanietatea lui, deoarece puteam spune ca tot ceea ce mi-a spus in seara asta nu a fost scris pe foi de hartie ci au fost cuvinte dictate de inima. Inca avand buzele alaturate, realizam ca deabea acum puteam spune ca imi realizasem adevaratul vis, visul pe care il pretuiam cel mai mult. Deabea acum ma simteam fericita si implinita. Doar alaturi de Zayn ma simteam asa.