27. The camp fire brings back memories

            27.  The camp fire brings back memories

            Tocmai ce iesisem din avion si ne indreptam spre parcarea aeroportului. Nu petrecusem mai mult de trei sau patru ore in acea camera de hotel, iar acum cand ne porneam spre ceilalti era deja patru dupa amiaza. Cat timp am mai ramas la hotel am mai primit un apel cu numar necunoscut dar a raspuns Zayn. Deoarece nu ii raspunsese nimeni era afundat in ganduri, la fel ca si mine de altfel.

            Amandoi ne-am aruncat gentile  in portbagajul masinii de culoare neagra care am lasat-o in parcare, si imediat dupa asta am urcat in locurile din fata. Uram linistea dintre noi doi. Uram faptul ca nu era o liniste obisnuita; pentru mine era linistea dinaintea furtunii. Incercam sa gasesc cuvintele potrivite care sa il linisteasca, sa il faca sa inteleaga ca nu mai exista altcineva pentru mine din moment ce stiam ca asta era ceea ce il macina. Totusi, tot ceea ce imi venea in cap mi se pareau prostii sau lucruri care pareau scoase din filme siropoase.

            Zayn a pornit motorul masinii, iar imediat dupa asta si-a asezat mana pe schimbatorul de viteze, pregatindu-se sa porneasca din loc. I-am prins mana stanga in a mea, iar asta l-a facut sa ma priveasca in ochi. Ii puteam citi nelinistea si ingrijorarea. Stiam ca nu vroia sa se mai intample ceea ce s-a intamplat in trecut din moment ce mi-a zis asta la hotel. Si totusi, chiar daca stiam toate astea tot nu gaseam cuvintele potrivite. Ma simteam pierduta.

            Eu: Linisteste-te, te rog eu.

            Oficial, nu era numai el singurul care era ingrijorat. Si eu, la randul meu eram ingrijorata doar ca nu din acelasi motiv ca si el. Mintea mea incerca sa isi dea seama cine putea fi cu adevarat D/C. Stiam ca “/” insemna sau  dar nu puteam fi sigura pe asta din moment ce putea fi si in loc de spatiul necesar pentru a desparti doua cuvinte.

            Zayn: Incerc.

            Am pornit la drum, iar pentru a fi distrasa de tacerea apasatoare din masina am deschis radioul. Era singurul care trezea putina atmsofera in acea masina. Totusi, nu reusea sa formeze destula atmosfera incat sa ne alunge gandurile. Incercam sa ma distrag prin tot felul de lucruri dar avandu-l pe Zayn langa mine si stiind la ceea ce ii statea capul, ma facea si pe mine sa intorc situtatia intr-o mie si o suta de parti. Nu imi puteam da seama cine putea fi. Pur si simplu nu aveam nicio idee. Nu flirtasem cu nimeni si nimeni nu flirtase cu mine in ultima perioada, iar asta stiam sigur. Mergeam  pe impresia ca avea sa fie o greseala, dar acea persona imi stia numele si numarul de telefon, iar eu nu dadeam la multi numarul de telefon.

            His mistakes de Usher s-a facut auzita de la radio, iar asta m-a facut sa schimb postul de radio. Zayn nu a parut sa fie deranjat de acest lucru, asa ca am trecut la urmatoarea faza, adica cand imi scoteam telefonul si verificam mesajele. Aveam si eu samburele meu de curiozitate in mine.

            Doar cateva mesaje de la Ellie, anuntandu-ma unde avea sa se tina “petrecerea” lor si cateva mesaje cu subinteles de la Niall, dar puteam baga mana in foc ca au fost scrise si trimise de Ellie. M-am asezat mai bine in scaun iar apoi mi-am inchis ochii, pregatindu-ma de aproximativ o ora de somn, timp in care capul si corpul meu aveau sa se relaxeze si calmeze.

            La un moment dat, am simtit cum motorul masinii a fost oprit, iar cand am deschis ochii mi-am dat seama ca atipisem. Eram deja in parcarea hotelului, iar Zayn isi scotea centura de siguranta. M-am intins, iar el mi-a zambit. Aproape ca am ramas uimita de zambetul lui dar in acelasi timp puteam spune ca era din cauza fericirii. Imediat ce mi-am pus geanta pe umar, Zayn si-a pus mainile in jurul corpului meu iar apoi am facut si eu acelasi lucru. Parfumul lui mi-a inundat narile, lucru care a provocat aparitia fluturasilor in stomacul meu. Mi-am afundat mai tare capul in pieptul lui, incercand sa profit de fiecare secunda petrecuta in acea imbratisare.

            Zayn: Tot ceea ce pot spune e ca am incredere in tine.

            Mi-a mangaiat obrazul, iar apoi m-a sarutat usor pe frunte. Simteam ca sunt intr-un moment fragil, din moment ce miscarile lui lente, total controlate si atente la fiecare detaliu ma faceau sa ma simt importanta pentru el, iar asta era tot ceea ce conta pentru mine.

            Luminile din parcare au fost aprinse iar asta mi-a adus aminte ca mai existau oameni prin jurul nostru dar si Ellie care astepta sa ne alaturam lor. Din cate intelesesem au facut un foc foarte mare care mai degraba aducea cu un foc de tabara, din spusele ei. Nu aveam sa cred asta pana nu vedeam cu ochii mei din moment ce baieitii nu erau priceputi in asemenea lucruri. Pentru ca eram cu un etaj inaintea camerei lui de la hotel, am hotarat sa isi lase si el geanta in camera mea din moment ce Ellie ne pistona pe amandoi cu telefoane. Din cauza faptului ca amandoi eram obositi si in niciun caz nu aveam starea de a petrece, am hotarat ca nu vom sta mult, ci doar o ora poate doua pentru a nu spune Ellie ca am refuzat-o.

            Urmarind instructiunile date de Ellie si Niall pe unde trebuia sa mergem, s-au facut auzite sunete vagi de muzica, iar cu cat ne apropiam mai mult acestea deveneau din ce in ce mai accentuate apoi urmate de niste lumini portocalii care mi-au adus aminte de acel foc de tabara.

            Eu: Deci, voi chiar ati facut un foc de tabara.

            Si eu, si Zayn aproape ca ramasesem cu gura deschisa la ceea ce facusera ei acolo. In jurul focului imens au asezat busteni pe post de bancute. Puteam observa si o masa pe care se aflau nalbe si ciocolata, insemnand ca aveam sa ne rasfatam cu ele imediat ce ne asezam in jurul focului.

            Ellie: Oh, asta? Inca nu e gata. Liam, Niall si Harry s-au dus sa mai aduca niste lemne din padure pentru a-l mai mari din cand in cand iar Louis m-a ajutat sa pun bustenii astia. Totusi, cum arata?

            Zayn: E.. minunat.

            Ellie a zambit cu gura pana la urechi, iar dupa s-a intors catre Louis care deja isi facea o bezea pentru a manca inaintea tuturor. Atat i-a trebuit si imediat s-a pomenit cu Ellie pe cap deoarece ea insista sa le facem toti deodata. Vazand ca Ellie inca mai avea planuri in cap, m-am oferit si eu cu Zayn sa o ajutam. Astfel, imediat ce au aparut si ceilalti cu lemnele din padure, eu, Ellie, Louis si Zayn deja ne asigurasem ca fiecare detaliu din capul lui Ellie sa fie transformat in realitate.

            Niall: Ati facut voi astea atat de repede? Totul e superb. Emma, imi place imaginatia ta.

            Eu: Defapt, eu nu am contribuit la nimica. Doar ti-am ajutat sotia sa isi  faca visul realitate.

            Zambind, Niall s-a intors spre Ellie pe care a prins-o de solduri, trangad-o mai aproape spre el. Incet-incet buzele lor sau intalnit, amandoi fiind un zambet. Am simtit mainile lui Zayn asupra corpului meu, tragandu-ma mai aproape de al lui, iar asta m-a facut sa zambesc.  Eram pe bustenii asezati de Louis (nu credeam ca Ellie s-ar fi atins de ei,  dar nici pe Louis nu il vedeam sa poata ridica asemenea greutate) in fata noastra fiind focul lor de tabara din care mai ieseau cateva scantei.  Locul ales de  Ellie si Niall era destul de aproape de hotel, asta insemna ca nu era deloc departe de oras.

            Considerand ca nu mai putea rezista tentatiei cauzata de punga de nalbe, Niall s-a hotarat sa isi rezerve una numai lui. Louis s-a vaicarit la fapta lui Niall, lucru care pe majoritatea ne-a amuzat, doar Harry si Liam s-au ridicat de langa  Ellie, spunand ca se duc sa mai cumpere niste nalbe.

            Ellie: Nu uitati si de ciocolata!

            Eu: Daca uitati de ciocolata sa stiti ca Ellie o sa va manance cu fulgi cu tot! Doar stiti ca ciocolata e jumatate din inima ei.

            Niall: Jumatate? Cine detine cealalta?

            Eu: Aah, un irlandez, probabil.

            Niall si Ellie au zambit, iar imediat acesta a tras-o mai aproape de el din  moment ce se lasa destul de racoare. M-am uitat la cer, incercand sa observ stelele printre crengile copacilor, iar imediat am vazut..

            Eu: O stea cazatoare!

            Toti si-au ridicat privirile, iar Zayn mi-a soptit sa imi pun o dorinta. Tot ceea ce imi doream in acel moment era sa imi fi luat cu mine o geaca, dar incercam sa fiu serioasa asa ca  mi-am dorit a fost sa am o viata frumoasa alaturi de cel pe care il iubesc.

            Baietii au inceput sa ne spuna despre planurile care le aveau managerii lor cu ei, adica ne anuntau ca le era pregatit un turneu. Odata cu venirea acestui subiect atmosfera din jurul focului a fost schimbata, disparand aerul petrecaret. Erau momente din timpul discutiei cand ma uitam in jurul meu, si realizam cat de norocoasa eram ca aveam prieteni ca ei. Stiam ca multi si-ar dori sa aiba niste prieteni ca ai mei si de asta ma simteam una dintre cele mai norocoase fete de pe pamant. Ellie cred ca se simtea prima de pe lista norocoaselor existente pe Terra din moment ce era maritata cu baiatul la care tinea cel mai mult si cu care visase sa isi petreaca fiecare zi. Imi aduc aminte de  momentele in care eu cu Ellie eram la liceu iar ea imi sarea in brate, spunandu-mi ca Niall a zis intr-un interviu ca este sigur pe faptul ca printesa lui se afla printre fanii lor. Stateam si ii admiram pe cei doi, fetele lor umplute de fericire fiind luminate de catre focul gigant. Nu am putut sa nu observ cat de fin o tinea Niall pe Ellie de mana, de parca era cea mai firava fiinta de pe planeta. Oficial, eram geloasa pe ei doi.

            Telefonul meu a bazait in buzunar lucru care m-a facut sa revin cu picioarele pe pamant. Vibratia acestuia mi-a facut pielea de gaina, iar apoi o adiere rece mi-a strabatut intregul corp.

            Eu: Ma duc sa imi iau o geaca si vin inapoi.        

            Zayn: Bine, vrei sa vin cu tine?

            Eu: Nu, nu. E in regula.

            M-a sarutat iar apoi m-am ridicat de pe busteanul pe care stateam. Se lasa din ce in ce mai racoare afara. Era si un lucru normal din moment ce toamna era la un pas departare de noi. Ma bucuram inca odata ca locul ales de Ellie era aproape de oras, ba chiar foarte aproape de hotelul nostru. Astfel, imediat ce am intrat in hotel mi-am adus aminte de faptul ca telefonul imi vibrase.

            Un mesaj, de la acelasi numar necunoscut aparuse pe ecran iar in acesta eram rugata sa vin la brutaria de langa hotel. M-a speriat putin mesajul, dar imediat ce mi-am luat un hanorac pe mine am si fugit pe scarile hotelului pentru ca eram si curioasa in acelasi timp. Aproape de brutarie, m-am gandit sa il sun pe Zayn sa stie unde ma duceam pentru ca in capul meu aveam imaginea unui pedofil asteptandu-ma la brutarie.

            Bagand mana in buzunar pentru a-mi scoate telefonul, am simtit cum am fost prinsa de mana iar apoi trasa spre o ulita dintre doua magazine. Aveam impresia ca mai aveam putin si faceam pe mine, dar m-am calmat cand am vazut cine era in fata mea.

            Eu: Tu cred ca vrei sa mor de inima?

            L-am impins mai in gluma mai in serios, pe Harry care acum avea un zambet pana la urechi. Inca spionam cu coada ochiului brutaria, asteptand sa apara acea persoana. De data asta daca aparea, era Harry langa mine si nu mai puteam fi luata pe sus.

            Harry: Nu.. eu..erm.. aa.. nu am vrut. Scuze.

            Eu: Defapt, e ok. Ma simt mai in siguranta acum. Totusi, unde e Liam?

            Harry: A ramas sa cumpere nalbe.

            M-am incruntat, analizandu-l din cap pana in picioare.

            Eu: Dar parca v-ati dus impreuna. S-a intamplat ceva?

            Harry si-a dus privirea spre intrarea in brutarie, iar apoi a intors-o inapoi spre mine.

            Harry: Nu, adica.. da.. Adica, nu, nu s-a intamplat nimica intre mine si Liam. Vroiam sa vorbesc cu tine.

            Eu: Nu ai nimerit la timpul potrivit. Erm, am primit un mesaj anonim cum sa vin in fata brutariei si..

            Atunci mi se aprinse beculetul. Cat de inceata la minte puteam fi? L-am auzit pe Harry murmurandu-mi numele pentru a-mi da de inteles ca defapt el era cel care imi trimisese mesajele iar eu tot ceea ce am putut scapa a fost un “o Doamne”.  In acel moment curiozitatea ardea in mine.

            Eu: Deci tu esti cel care m-a sunat de pe un numar privat si mi-a trimis mesaje toata ziua?

            Harry: Privat?

            Eu: Nu cunosc numarul asta si cand ai mai sunat odata si a raspuns Zayn, nu ai vorbit.

            Harry: Poate pentru ca vreau sa vorbesc cu tine, si nu cu el?

            Amandoi am tacut pentru cateva secunde, dar din cauza curiozitatii mele au parut ca niste minute intregi. Pana la urma eu am fost cea care a spart tacerea in momentul in care l-am intrebat pe Harry ce avea sa imi spuna mie in particular, fara ca Zayn si ceilalti sa stie. Probabil din reflex, acesta si-a dus mainile printre carliontii lui, aranjandu-si parul in felul lui propriu.

            Harry: Emma, iti mai aduci aminte de ziua in care am avut grija de Cher, cand eram in padure si ti-am aratat o poza de pe telefonul meu, zicandu-ti ca imi era dor de asa ceva?

            M-am incruntat, mintea mea rasfoind prin folderele imaginare de amintiri pana am gasit documentul cerut. Imediat mi-am adus aminte perfect acel moment, numai ca nu imi puteam da seama ce legatura avea asta cu ce avea sa imi zica Harry. Totusi, am dat din cap in semn de da pentru a-l face pe acesta sa continuie.           

            Harry: Atunci cand ti-am zis si aratat acea poza, nu ma refeream ca imi era dor de tine si Zayn, ci imi era dor sa vad acel zambet de pe fata ta.

            Mintea mea era inca confuza cat de cat, si incepea sa ma doara gatul din moment ce capul imi era indreptat spre Harry care, la naiba,  era mult mai inalt decat mine. Defapt, era cu cativa cm mai inalt decat Zayn, dar totusi. Probabil Harry radea de idiotenia mea din moment ce a schitat un zambet iar apoi expresia i-a devenit din nou serioasa.

            Harry: Tot ceea ce incerc eu sa iti zic e ca.. oricat de gresit stiu ca este, nu am ce face. Stiu ca nu voi fi un prieten de apreciat dupa ce o sa iti zic, dar o sa fiu multumit macar cu faptul ca stii. Emma, vreau sa stii ca la fiecare miscare, oricat de mica, de-a ta, am impresia ca inima mea o sa sara din piept la cat de tare bate. Asta doar pentru ca eu chiar te plac.

            Ochii ii sclipeau chiar si in intunericul acelei ulite, si puteam observa cat de incordat statea. Eram pusa intr-o situatie extrem de ciudata si dificila in acelasi timp.

            Eu: Harry..uhm..eu…

            Nu stiam ce sa ii zic. Nu aveam nicio idee in cap din moment ce totul era negru. Prea multe ganduri se aflau in capul meu in acel moment si nu stiam cum sa reactionez.

            Eu: Eu.. cred ca ar trebui sa ne indreptam spre ceilalti, in padure.

            Lasandu-mi privirea in jos m-am intors spre calcaie, indreptandu-ma spre iesirea din acea ulita. Dupa cativa pasi am simtit cum mana mea a fost prinsa de a lui, iar pentru a doua oara in acea seara am fost trasa de Harry, doar ca de data asta am fost intoarsa cu fata spre el.

            Nici nu am avut timp sa reactionez sau sa scot vreun sunet din moment ce buzele mi-au fost acoperite de ale lui, fiecare parte din mintea mea devenind neagra. Nevenindu-mi sa cred, i-am raspuns la sarut, iar apoi am simtit mana lui asezata pe obrazul meu. La acea miscare am tresarit si m-am indepartat de el, dandu-mi seama cate probleme adaugasem pe lista.

            Nu i-am mai spus nimic, iar pana am ajuns la ceilalti, amandoi am stat intr-o liniste apasatoare. Il iubeam pe Harry, doar era cel mai bun prieten al meu, ce naiba. Doar ca nu era acelasi sentiment care il aveam fata de Zayn. Faptul ca eu cu Harry ne-am sarutat, agrava situatia in capul meu. Mi-am adus aminte de noaptea de pe plaja din seara in care ajunsesem inapoi in Anglia, si felul in care m-a sarutat el. Deabea acuma realizam ca Harry defapt ma mintise atunci. Nu ma sarutase in acea seara fara sa isi dea seama, dand vina pe bautura, a facut-o intentionat, la fel cum a facut-o si in seara asta. Aproape de padure, am incercat  sa imi imaginez cum ar fi fara Harry in viata mea, iar asta m-a facut sa ma cutremur, din moment ce nu il puteam exclude. Era important pentru mine, si stia asta. Nu vroiam sa stric relatia dintre noi doi, dar nici relatia dintre mine si Zayn sau dintre el si Zayn nu vroiam sa o stric. Pur si simplu erau prea multe in capul meu si nu stiam ce sa fac.

            Niall: Dar unde e Liam?

            Ridicandu-mi privirea din pamant observasem ca am ajuns deja la ceilalti, iar Liam inca nu era venit. Harry a dat din umeri, bolborosind ca probabil il cauta iar apoi s-a asezat la locul lui, langa Ellie.

            Zayn: E totul in regula?

            Deabea ma asezasem langa el, si deja imi simtise starea de spirit. Am inghitit in sec, iar apoi am incercat sa mimez un cascat. Inca nu stiam ce sa ii zic sau cum sa ii zic lui Zayn. Defapt, nici macar nu stiam daca vroiam sa ii zic.

            Eu: Da, sunt doar obosita.

            Zayn m-a tras mai aproape de el, oferindu-mi oportunitatea de a-mi sprijini capul de umarul lui. L-am vazut pe Harry uitandu-se la mine si la el , iar imediat ce privirile ni s-au intersectat, si-a indreptat capul spre Ellie. Nu a durat mult dupa asta ca a aparut si Liam, care tinea in mana cateva pungi de nalbe si mai multe ciocolate. M-am amuzat putin, din moment ce stiam ca Liam tinea in maini paradisul pentru Ellie.

            Liam: Mate, m-ai lasat singur in magazin! Ti-ai luat pana la urma briosele de care mi-ai zis prin mesaj?

            Harry: Uhm.. nu, era inchisa brutaria.

            Emma se sprijinea de mine, si puteam simti ca mai avea putin si adormea. Liam si Harry mai aveau putin si se luau la cearta, in timp ce Niall si Louis s-au pus sa isi mai faca alte nalbe iar Ellie savura fericita din una din ciocolatile aduse de Liam.

            Vremea devenea din ce in ce mai rece, iar asta mi-a starnit atat mie, cat si Emmei cativa fiori.

            Zayn: Vrei sa mai stam?

            Abia deschizandu-si ochii, asta insemnand clar ca o trezisem, a murmurat un nu. Ne-am ridicat amandoi de pe bustean, spunandu-le celorlalti ca eram obositi si  vroiam sa dormim. Defapt, mai mult eu vorbeam din moment ce Emma probabil era somnambula.

            Asezandu-mi mana in jurul taliei ei, ne-am indreptat spre hotel. Trebuia sa recunosc, ca si eu eram extrem de obosit, d-apai Emma. Eu ar fi trebuit sa fiu obisnuit cu oboseala din cauza turneelor, dar nu. Faptul ca mai aveam cateva zile si plecam in altul ma facea sa imi doresc sa pot prelungi zilele libere ramase. Pur si simplu adoram somnul.

            Fiind mult mai aproape de hotel, ochii mi s-au aruncat instinctiv spre brutaria apropiata hotelului, si nu am putut sa nu remarc semnul “Non-stop”.

            Emma: Mai avem mult?

            M-am uitat la ea, si am vazut ca ea defapt mergea cu ochii inchisi. Am inceput sa rad  de ea, din moment ce mi-am adus aminte ca si eu faceam acelasi lucru cand eram copil mic. Imi lasam mersul sa fie ghidat de cel al parintilor, in timp ce eu “dormeam”.

            Zayn: Emma, acuma intri in hotel.

            Un zambet si-a facut aparitia pe fata ei, dar apoi a fost inlocuit cu o privire serioasa. Puteam zice ca nu era din cauza somnului, ci mai degraba altceva cauzase acea privire. Am ciupit-o de obrajii ei elastici (cum le spunea Ellie), incercand sa o inveselesc dar pe fata ii ramasese aceeasi expresie.

            Emma: Zayn, ramai cu mine in noaptea asta?

            Putin dezamagit de faptul ca a trebuit sa intrebe lucrul asta, am aprobat. Urcand scarile hotelului puteam simti ca nu era in apele ei, dar am decis sa o las pe ea sa imi spuna si sa nu o presez eu cu intrebari. Eram decis sa ii acord timpul necesar pentru a veni sa mi se descarce, oricat de greu imi era.

            Emma a descuiat usa de la camera ei, iar imediat ce a intrat inauntru s-a avantat spre dulapul ei de unde si-a scos un tricou larg in care avea sa doarma. M-am intors si eu spre geanta mea care a fost lasata in camera ei si mi-am luat o pereche de pantaloni de training in care dormeam de obicei. Nu mult dupa ce ne-am schimbat, am si intrat in acel pat, iar faptul ca era putin mai mare decat cel din camera mea mi-a facut somnul mai bun.

            Nu stiu despre Emma, dar imediat ce am intrat in pat am si adormit, fiecare muschi al meu fiind multumit de minutele de relaxare care le avea in fata pana a doua zi dimineata.

             Prin somn, am auzit cum eram strigat, iar imediat dupa asta am simtit cum eram atins pe brat.

            Pe jumatate adormit, mi-am deschis ochii si spre mirarea mea am vazut-o pe Emma stand in fund pe pat, uitandu-se la mine, ochii ei fiind putin inlacrimati. Daca nu era lumina de afara si lumina ceasului de la radioul care se afla in camera, nu as fi observat astea.

            Zayn: Emma, ce s-a intamplat? De ce plangi?

            Emma si-a scuturat capul, iar apoi am fost surprins intr-o imbratisare din partea ei. Ii puteam simti inima cum batea ca nebuna, iar fiecare actiune pe care o facea ea ma ingrijora, din moment ce nu stiam ce se intampla.

            Emma: Nimic..nimic nu s-a intamplat. Tot ce vreau sa stii e ca te iubesc…te iubesc.

            Ma mangaia pe obraz, iar apoi buzele ei s-au unit de ale mele. Era ceva diferit in acel sarut, dar nu imi putea da seama ce. Oricat de tare as fi incercat sa imi dau seama ce anume era diferit, nu as fi reusit din moment ce alte lucruri erau in capul meu.

            Zayn: Si eu te iubesc, Emma, dar, ce s-a intamplat? Ma sperii.

            Intorcandu-mi capul spre ceasul radioului din camera ei am vazut ca era 2 dimineata iar noi ajunsesem inauntru la ora 11 seara. Nu credeam ca Emma statuse toate orele astea treaza pentru ca in momentul in care intrasem in camera era foarte obosita, dar, totul era posibil.

            Inca odata, a mai scuturat din cap, adaugand si acel “nimic”  care devenea de acum enervant. Stiam sigur ca era ceva inauntrul ei care o deranja, si ma enerva faptul ca nu avea de gand sa imi spuna. Chiar si asa, am gasit puterea necesara de a o imbratisa, incetul cu incetul reusind sa o intind din nou in pat, pentru a adormi la loc. Era ultima zi de filmari pentru ea, si ma gandeam ca nu avea sa isi tina ochii deschisi cand regizorul irascibil avea sa vorbeasca cu ea si sigur nu isi dorea sa isi faca o imagine proasta.

            Emma: Am vrut doar sa iti readuc aminte ca te iubesc, iar faptul ca mi-ai zis si tu acelasi lucru m-a linistit.

            Zayn: Always and forever, am dreptate?

            Emma a dat incet din cap, iar apoi am sarutat-o. Si-a asezat capul pe pieptul meu iar mana ei era pusa pe gatul meu. Stiam ca in pozitia in care era in momentul de fata avea sa adoarma imediat, si am avut dreptate pentru ca asa se intamplase. Totusi, se pare ca facusem schimb de roluri din moment ce acum eu nu puteam dormi, capul meu incercand sa isi dea seama ce se petrecea cu ea.