30. Believe

30. Believe

            Intrand in apartament am aruncat cheile de la masina pe masuta din fata canapelei din living. Imediat ce zgomotul provocat de chei s-a facut auzit, mi-am dat seama ca nu eram sigur in apartament din moment ce cateva sunete de pasi au aparut.

            Usa dinspre living a fost deschisa iar inauntru a intrat, cum ma asteptam, Liam. Se parea ca inca nu plecase din apartamentul meu din moment ce astepta sa ii dau marele raspuns.

            Liam: Deci, cum a fost?

            L-am fulgerat cu privirea fara sa imi dau seama, dar nu era vina lui ca planurile mele au fost date peste cap si ca eu eram nervos. Mi-am dus degetele printre firele de par, acesta fiind un gest din cauza nervilor si a supararii care mocneau in mine. Imediat dupa asta m-a asezat pe canapea, inca privindu-l pe Liam in ochi. Nici nu stiam cum sa ma calmez, pentru ca in momentul ala tot ceea ce vroiam sa fac e sa ma duc acasa la Harry.

            Liam: Asta nu e o privire fericita. A refuzat?

            Zayn: Nici macar nu am ajuns la munte, d-apai pana acolo.

            Liam: Cum adica? Ce s-a intamplat? Totul parea perfect.

            Zayn: Da! Parea..

            Am bagat mana in buzunarul jachetei, am scos cutiuta mica de culoare albastru inchis, am deschis-o iar apoi am asezat-o langa cheile de la masina. In timp ce ma uitam la inelul care ar fi trebuit sa i-l ofer Emmei in seara asta, inspiram si expiram adanc pentru a ma calma putin , dar la naiba ca nu mergea. Tot ceea ce aveam eu nevoie in acel moment era tigara pe care nu o aveam din moment ce ii promisesem Emmei ca nu voi mai fuma.

            Liam: Zayn, ce s-a intamplat?

            Zayn: Inainte de a ajunge la munte, am vazut-o cum se uita foarte insistent asupra telefonului ei. Am intrebat-o ce s-a intamplat si mi-a zis ca nimic. Nu am crezut-o pentru ca nu era pentru prima oara cand imi zicea acelasi lucru. Insistenta mea a facut-o sa imi zica ce s-a intamplat si ma gandesc ca poate era mai bine daca nu imi zicea.

            Liam: Ce vrei sa zici? Ce ti-a spus?

            Zayn: Mi-a zis ca Harry a sarutat-o de doua ori si ca el i-a spus ca are sentimente fata de ea.

            Spusesem asta dintr-o rasuflare iar deodata am simtit nevoia sa cotrobaiesc in frigider dupa ceva de baut. M-am ridicat de pe canapea, indreptandu-ma spre bucatarie. Din frigider am scos doar o doza de cola din moment ce nu aveam nimic alcool in casa. Fara sa imi dau seama, imi manifestam nervii asupra dozei de cola care incepea sa capete cateva franturi din cauza stransorilor mele.

            Liam: Si? Asta te-a impiedicat sa iti continui surpriza? Nu e ca si cum ea ar avea sentimente fata de Harry.

            Zayn: Daca nu ii raspundea la saruturi mai ziceam si eu. Liam, uita-te putin la mine. De cat timp ma cunosti tu nu cred ca m-ai vazut in halul asta. Dar pentru mine e un soc mai mare din moment ce niciodata in viata mea nu am ajuns sa am sentimentul asta in mine. Ma simt..ma simt... devastat si tot ceea ce am in cap e sa ma duc la Harry sa..nu stiu..tot ce vreau in momentul de fata e sa dispara!

            Cateva picaturi de cola s-au prelins pe doza si cateva pe degetele mele din moment ce eu chiar strangeam acea doza in mana. M-am uitat cu dispret la ea si am aruncat-o la gunoi.

            Liam: Si pentru mine e un soc sa te vad asa. Ce ai de gand sa faci? Harry totusi e o parte importanta din viata ta. Sunteti ca fratii unul pentru celalalt.       

            Zayn: Frati? Daca el se gandea la lucrul asta nu facea ceea ce a facut! Nu intra in relatia mea si a Emmei!

            Liam: Dar Zayn! Stii prea bine ca nu noi alegem persoanele de care ne indragostim..

            Zayn: Da! Dar noi ne alegem actiunile! Iar ceea ce a facut Harry nu e ceea ce ar face un frate sau un prieten adevarat. Stie cat de mult tin la ea, stie cat de mult mi-am dorit sa am parte de o a doua sansa, stie toate astea! Nu inteleg cum a putut sa imi faca asa ceva!

            Efectiv, tipam de simteam ca o sa imi iasa plamanii din piept. Stiam ca daca voi continua asa vor aparea cat de curand vecinii la usa mea dar nu imi pasa.  

            Zayn: Apreciez faptul ca Emma mi-a zis despre ceea ce s-a intamplat si apreciez sinceritatea ei dar ceea ce ma deranjeaza e motivul ca nu a fost numai un sarut, ci doua, iar eu nu am stiut nici macar de primul. Ma gandesc ca daca nu avea loc si cel de-al doilea, adica daca Harry nu ar fi insistat asupra ei, poate nici macar nu stiam de acel sarut.

            Liam: Si daca intre Harry si Emma nu se intampla nimic, ce rost ar fi avut sa fi stiut de acel sarut? Daca Emma ti-a zis de ceea ce s-a intamplat intre ea si Harry cred ca ii pare rau si iti este fidela. Pentru ca la fel de bine putea tine pentru ea, iar toate astea ramaneau un secret intre ea si Harry. Si stii prea bine ca secretele afecteaza cel mai mult o relatie. Eu zic ca trebuie sa te gandesti mai bine inainte de a da vina pe cineva. Nu e vina Emmei de ceea ce s-a intamplat. Pe cine ar trebui a dai vina este Harry, pentru ca ai dreptate in ceea ce ai zis. Nu noi alegem de cine ne indragostim, dar noi alegem cum sa ne comportam cu acea persoana. Plus ca pun pariu ca in seara asta te-ai purtat ca un nesimtit cu Emma, de i-ai dat impresia ca nu mai ai ochi sa o vezi.

            Am oftat, iar apoi am incuviintat din cap din moment ce avea dreptate. Imediat ce eu si Emma am terminat de vorbit, am si dus-o acasa iar cand a iesit din masina cred ca mai avea putin si plangea. Ea cel putin se putea exterioriza, dar lacrimiele mele preferau sa se manifeste in interiorul meu. Ceea ce simteam acum, era ceva nou. Nu simtisem niciodata asa ceva, o durere in piept si acea ingrijorare care se manifesta ciudat asupra mea. Combinatia dintre nervii care ii aveam si acele sentimente faceau din mine un dezastru total. Inauntru simteam ca eram o alta persoana, o persoana complet noua de care eu nu aveam niciun habar ca ma transformasem.

            In minte mi-au venit cuvintele care le-am zis in seara asta la cina cu parintii Emmei, ea si Ellie cu Niall. Avusesem atata dreptate cand am zis ca ea m-a schimbat. Era pentru prima oara cand aveam parte de acele sentimente iar singurele lucruri le care ma faceau sa ma gandesc era cat de mult tineam la ea. Gelozia prelua controlul asupra mea iar asta ma deranja putin.

            Zayn: Da, ai dreptate. Am fost un nemernic de prima clasa. In momentul de fata ma simt prost pentru ca am facut-o sa creada unele lucruri, dar atunci tot ceea ce vroiam era ca si ea sa simta putin din ceea ce simteam eu. Vroiam sa aiba putin parte de sentimentele care se manifestau asupra mea. Nu stiu de ce, dar pur si simplu asta era ceea ce vroiam.

            Liam: Esti nebun! Cum ai putut face asa ceva? Defapt,nu esti nebun. Esti un idiot de prima clasa. Mai idiot decat a fost Harry. Ti-am zis, si iti voi mai zice. NU Emma este cea care trebuie sa iti manifesti sentimentele astea. Inteleg, esti gelos, vrei sa stii si sa simti ca esti singurul pentru ea. Dar incearca sa privesti din partea ei. Gandeste-te cat de prost se simtea cand vorbea cu tine si isi aducea aminte de acele saruturi. Ceea ce ai facut tu, reactia ta, nu a facut decat sa o devasteze complet.

            Liam a facut o pauza pentru a-si trage un scaun, iar dupa m-am asezat si eu pe unul.

            Liam: O iubesti, nu?

            Zayn: Da.

            Liam: Atunci priveste asta ca pe un mic obstacol in relatia asta. Vezi cat de mult tineti unul la altul, iar asta te va face sa realizezi foarte multe lucruri.

            Liam s-a ridicat deodata de la masa, indreptandu-se spre iesirea din living. Nu peste mult timp a intrat inapoi in bucatarie, tinand in mana cutiuta care avea inelul pentru Emma. L-a asezat pe masa, in fata mea, astfel incat sa am il pot privi foarte bine.

            Liam: Adu-ti aminte de ceea ce ai simtit in momentul in care ai vrut sa cumpareri asta. Adu-ti aminte de ceea ce ai simtit cand l-ai cumparat. Amintirile tale cu ea. Momentele dintre tine si Emma care stii ca nu vei putea sa le uiti vreodata. Astea conteaza, Zayn. Ele arata sentimentele voastre adevarate.

            Mi-am incrucisat mainile, lasandu-mi corpul sprijinit de spatarul scaunului de bucatarie.

            Zayn: Si ce ar trebui sa fac? Pentru ca Harry sigur nu va iesi din mainile mele fara macar un pumn.

            Liam: Sper sa fie unul usor pentru ca sa poata fi acoperit de machiaje. Si sincer,nu stiu ce ar trebui sa faci. Oricum, trebuie sa faci ceva ori in seara asta ori maine dimineata pentru ca stii prea bine ca plecam in America, din nou.

            Zayn: La naiba. Iarasi plecam in America. De fiecare data cand plecam in America se intampla ceva intre mine si Emma.

            Liam: Si eu care speram ca lucrul asta sa se schimba odata cu a doua sansa.

            Zayn: Si eu speram asta.

            Liam s-a ridicat de la masa, iar apoi mi-a zis ca nu mai putea sta din moment ce trebuia sa se odihneasca pentru zborul de maine. Cel putin el avea sa doarma pentru ca eu, cel mai probabil, aveam sa fac ture de la pat la geam sau la balcon pentru a ma gandi la ce aveam de facut.

            Aveam prea putin timp la dispozitie pentru a ma gandi la ceea ce trebuia sa fac. Era foarte greu pentru mine deoarece trebuia sa ma asigur ca iau decizia corecta. Intr-un final, satul de atata plimbat de la pat la balcon, am decis sa imi iau un scaun pe care l-am asezat pe balcon. Priveam cerul senin, iar apoi o adiere usoara mi-a traversat tot corpul. Incepea sa se simta venirea toamnei, iar incetul cu incetul se apropia si iarna. Lucrul acesta oferea aerului mirosul specific frigului. Fara sa imi dau seama, gandul m-a purtat la iarna in care am cunoscut-o pe Emma, de felul in care avusesem grija de ea pentru un weekend intreg, de relatia ei cu Eddie si felul in care am avut primul nostru sarut.

            Toate astea mi-au facut corpul sa tresara, dar nu din cauza vantului sau a frigului. Din nou, amintirile cu Emma imi ofereau sentimente unice, sentimente de care numai ea reusea sa ma faca sa le simt.

            x: Baieti, in zece minute trebuie sa fim in avion, asa ca sa mergem.

            Eram in aeroport, impreuna cu Louis, Harry, Niall si Liam. Aeroportul era din ce in ce mai aglomerat si cu toate ca ne indreptam spre intrarea in avion inca puteam auzi strigatele fanelor.

            Nu, nu apucasem sa vorbesc ceva cu Emma din moment ce nu stiam ce e in capul meu. Normal ca prima reactie care am avut-o cand l-am vazut pe Harry a fost sa ma reped la el dar am fost amandoi opriti de catre bodyguarzi din moment ce nu numai eu am fost cel suparat. Se parea ca si Harry „avea motivele lui”.

            Mi-am scos telefonul din buzunar iar apoi m-am oprit din mers.

            „Emma, scuze, sunt o fire egoista. Iar cand este vorba de tine sunt cea mai egoista persoana de pe planeta. Stii ce fel de persoana sunt eu, si stii ca nu te-as acuza niciodata de ceva ce nu ai facut. Nu e vina ta, si imi pare rau ca te-am facut sa te simti atat de prost ieri. Am fost un idiot.”

            Am recitit mesajul de inca cateva ori, iar apoi am facut un pas mic inainte. Pret de cateva minute am stat locului, asteptand un raspuns de la Emma, dar intr-un final m-am gasit intrand in avion, asezandu-ma la locul meu de langa Niall. Am aruncat o ultima privire asupra Londrei dupa ce am decolat, iar apoi mi-am acoperit fata cu sapca mea, pentru a ma putea gandi in liniste si pace la ceea ce lasam in urma.