7. Patience

                        7. Patience

            Eram in masina, incercand sa ma uit pe geam. Nu vedeam nimic din cauza geamurilor extrem de fumurii. Jamie era langa mine cu telefonul in mana, probabil vorbind prin mesaje. Totul era intunecat din cauza geamurilor, singurul lucru care iesea in evidenta fiind rochia mea alba.

            Masina s-a oprit, iar apoi cineva mi-a deschis usa. Eram in fata unui local care nu il cunosteam. Suna ciudat, din moment ce crescusem in Londra. Cand eu si Jamie am iesit din masina, am fost opriti de catre o reporterita.

            R (reporterita): Wow guys, aratati uimitor.

            Am zambit amandoi, iar Jamie mi-a facut semn sa il prind de brat. Imediat ce l-am prins, reporterita a aruncat o privire spre bratele noastre.

            R: Deci, voi sunteti aici ca si prieteni sau ceva mai mult?   

            M-am uitat la Jamie, zambind. El mi-a intors zambetul, iar apoi s-a intors spre reporterita.

            Jamie: Prieteni foarte buni.

            Zambetul mi s-a largit, pentru ca imediat mi-am dat seama ce facea. Reporterita a inceput sa ne intrebe despre serialul din care am facut parte, iar apoi daca v-om juca si in alte filme. Jamie i-a zis ca are cateva oferte pentru nu stiu ce filme, iar eu i-am zis ca nu stiu nimic despre viitorul meu. Reporterita a ramas surprinsa de raspunsul meu, dar apoi mi-a zis ca e sigura ca imi v-a iesi ceva in cale.

            Simteam cum o gramada de aparate de fotografiat erau pe mine, lucru care m-a facut sa ma simt incomod. M-am uitat in jur, iar apoi privirea mi s-a blocat.  Ochii mei nu vroiau sa se deplaseze de pe el. Am simtit cum Jamie m-a tras usor de mana, facandu-ma atenta la fotograful din fata noastra. Uram sa fac atatea poze. Uram fotografii. Erau prea multi.

            Am zambit pentru poza, iar apoi l-am tras pe Jamie spre intrarea in local.

            Jamie: Gosh, Emma. Fotograful ala te striga de jumatate de ora si tu stateai blocata cu privirea pe Zayn..

            Mi-am lasat privirea in jos, incercand sa nu bag in seama predica lui Jamie. Ne-am asezat la masa la care erau puse numele noastre, iar peste cateva minute i-am vazut si pe baieti asezandu-se la cateva mese departare de noi.

            In sala in care eram, erau o gramada de mese pentru 7 persoane cred, iar in fata noastra era un ecran urias pe care avea sa fie difuzat mai tarziu filmul.

            Jamie: Well, se pare ca nu cunosc pe nimeni de la aceasta masa..

            M-am uitat si eu pe invitatiile care erau pe masa, si am constatat ca nici eu nu cunosteam pe nimeni.

            Peste cateva minute toti si-au facut aparitia, iar sala era plina de oameni cunoscuti. Cunoscuti pe naiba. Daca erau maxim 20 care ii stiam.

            Jamie: Emma, nu iti pare rau niciodata ca ai pierdut balul din clasa a 12-a?

            Eu: Normal ca imi pare rau, Jamie. Dar ma bucur totusi ca am apucat sa imi termin liceul prin acele cursuri private. Incerc sa nu ma gandesc prea mult la faptul ca nu am avut parte de un bal ca orice om.

            Am zambit, iar apoi m-am intors la paharul meu cu sampanie. M-am uitat prin sala si, cu toate ca era petrecere pentru preimiera unui film, lumea s-a hotarat ca e ok sa danseze. Unii erau amuzanti rau de tot, pentru ca deabea isi impletuceau picioarele, dar altii dansau cu atata gratie, incat imi parea rau ca aveam doua picioare stangi.

            Jamie: Emma, vrei sa dansezi cu mine?

            M-am uitat stupefiata la Jamie. Stia ca am doua picioare stangi si ca s-ar fi ales cu vanatai peste tot. Totusi, nu am putut refuza cand mi-a zis ca ar vrea sa imi imaginez ca eram la balul din clasa a 12-a.

            Eu: Desigur. Pregateste-ti picioarele.

            Jamie a ras, iar apoi ne-am indreptat spre locul in care dansau si ceilalti. Pe fundal era o melodie lenta, asa ca Jamie si-a pus mana pe soldurile mele, iar eu mi-am plasat o mana dupa gatul lui, din moment ce cealalta o tinea pe a lui. Atat stiam si eu sa fac. Pozitia care trebuia sa o am. Restul, devenea un razboi.

            Eram agitata. Nu stiam ce sa fac. Cum sa nu il calc pe Jamie. Deja il calcasem de vreo doua ori. Ca sa nu ma faca sa ma simt prost, cred, Jam radea tot timpul cand se intampla asta.

            Jamie: Emma, relaxeaza-te.

            A suras usor, iar apoi m-a invartit, dupa cum parea sa fie si ritmul melodiei. Ok, oficial, melodia aia mi se parea total deplasata de tema petrecerii.

            Eu: Stii, asta nu mi se pare o melodie specifica petrecerii asteia.

            Jamie: Stiu. Totusi, ar trebui sa te bucuri ca ai ocazia sa inveti sa dansezi pe melodii de genul.

            Eu: Da! Sa invat...adica ar trebui tu sa te bucuri ca nu o sa iti mai poti simti picioarele in cateva minute.

            Jamie: Nu e adevarat. Picioarele mele sunt in regula!

            Am ras, iar apoi m-am lasat purtata de melodie. Melodia era aproape de sfarsit, iar Jamie mi-a oferit o ultima pirueta. Imediat ce am ajuns din nou cu fata la el, melodia s-a oprit. Am zambit, fiind bucuroasa ca era intreg dupa un dans complet cu mine.

            Jamie: Se pare ca picioarele  tale nu sunt chiar atat de stangi.

            Eu: Cine ar fi stiut..

            Ne-am asezat din nou la masa, iar dupa cateva minute Jamie s-a scuzat, pe motiv ca are nevoie sa se duca la baie. Dupa ce a plecat, am inceput sa studiez oamenii din sala. Majoritatea erau tineri, cam de varsta mea. Desigur, mai erau si oameni invarsta, dar dupa fetele lor, maximul parea sa fie de 40-45.

            Am simtit niste maini pe umerii mei, iar cand mi-am intors capul spre acea persoana, l-am vazut pe Jamie. I-am zambit, iar apoi buzele lui s-au lipit de ale mele. Eram surprinsa, pentru ca nu ma asteptam sa ma sarute, dar apoi am raspuns si eu la sarut.

            Eu: Esti nebun? Sunt o gramada de fotografi si reporteri pe aici. Nu vreau sa fie totul public.

            Jamie: Stiu Emma. Doar ca tocmai m-am uitat prin jur si nu e nimeni.

            M-am uitat din nou prin sala, si nu am dat de niciun reporter sau fotograf. Am respirat usurata, iar apoi ochii mi s-au dus singuri spre baieti, care vazusera totul.

            Eu: Jamie, cap sec ce esti! El tocmai a vaz-..

            Jamie: Nu asta era si ideea, Emma?

            Am oftat, iar dupa am zambit. I-am murmurat lui Jamie un „exact”, iar apoi am mai luat o gura din sampania mea. Deodata, melodia care era data pe play a fost oprita, iar un domn slab si-a facut aparitia in fata tuturor cu un microfon in mana. Din cate imi soptise Jamie, ala trebuia sa fie regizorul.

            Barbatul a facut o prezentare scurta a filmului, iar apoi acesta a fost derulat pe marele ecran.

            Filmul urmarea povestea unei femei, care nu avusese noroc in viata. Din cate intelesesem femeia fusese casatorita de cateva ori, dar toate casatoriile au mers prost, asa ca a fost nevoita sa divorteze. Cum mergeau prost? In film se parea ca femeia ori era batuta, ori inselata. De asemenea, femeia avea si un copil, o fata mai precis, care era tot timpul alaturi  de mama ei, cu toate ca era bolnava. Avea o tumoare pe creier, si avea nevoie urgenta de o operatie.

            Cand eram la punctul culminant al filmului, adica cand femeia in sfarsit gasise un doctor care sa ii opereze fiica, m-a pomenit nevoia la baie. Nu vroiam sa fac urat pe scaunul ala, asa ca m-am ridicat de pe el, intrebandu-l in soapta pe  Jamie unde era situata baia. Acesta mi-a facut semn ca trebuia sa merg printr-un coridor ca sa ajung la ea.

            Incercand din tot sufletul sa merg pe varfuri, astfel incat sa nu deranjez pe nimeni din vizionarea filmului, am ajuns intr-un sfarsit pe acel coridor, unde puteam merge normal.

            Dupa ce am iesit din baie, am vazut ca la usa de la intrare la toaleta femeilor, era cineva. Imi continuam spalatul pe maini, incercand sa nu bag de seama acea persoana. Am auzit un bocanit usor in usa de la toaleta, iar cand m-am uitat la cine bocanise prin oglinda din fata chiuvetei, l-am vazut pe Zayn.

            Zayn: Iti sta bine in rochia asta.

            Eu: Multumesc.

            M-am uscat pe maini, iar apoi am dat sa ies din baie, doar ca Zayn s-a pus in fata mea, blocandu-mi trecerea.

            Zayn: Emma, daca esti cu Jamie doar ca sa imi faci mie in ciuda, sa stii ca nu merge.

            Privirea lui era atintita spre mine. Statea in fata mea, asteptand sa ii dau un raspuns, si parea ca nu avea sa se miste din acel loc pana nu ii ziceam ceva.

            Eu: De ce totul se invarte in jurul lui Zayn? Daca tu ai mers mai departe, eu de ce sa nu o fac?

            L-am impins usor pe Zayn din fata mea, dar se pare ca asta l-a facut sa se dea din fata mea. Mergeam apasat, si imi dadeam seama ca probabil mi se auzeau tocurile pana in sala. Imediat ce am ajuns la masa mea si a lui Jamie, l-am tras de maneca, facandu-i semn ca vroiam sa plecam. Avusesem parte destul de acea petrecere.

            Peste cateva minute, eram amandoi in masina cu care venisem, iar soferul ne-a intrebat unde trebuia sa ne duca.

            Soferul: Pe cine sa las primul? Pe tine Jamie, sau pe tine Emma?

            Eu: In seara asta, ne lasi pe amandoi la Jamie.

            Soferul m-a aprobat, iar apoi a pornit motorul masinii, indreptandu-se spre casa in care statea Jam. M-am sprijinit de spatele banchetei, oftand destul de tare.

            Jamie: E totul ok? Adica..

            Eu: Se poate zice. Doar nu vreau sa stau in seara asta in acea casa. Nu o sa se mai intample. Promit. Doar de data asta.

            Jamie si-a pus mana in jurul gatului meu, iar apoi m-a tras mai aproape de el, astfel incat eram cu capul pe umarul lui. Ma simteam bine acolo, si intr-un fel gandurile care ma apasau dispareau incetul cu incetul.