1.Peste cativa ani

Peste cativa ani

            F: Multumim ca ati zburat cu compania noastra! Sper ca ati avut un zbor placut!

 Am iesit din avion, iar imediat am inhalat din nou aerul minunatei Londre!  Ma bucuram ca vremea era de partea mea, si nu ploua. Ba chiar, era mai cald decat in America.

            Am fost indrumata de catre o doamna care lucra la aeroport sa ma duc pentru verificarea biletului, iar peste cateva minute am intrat in cealalta parte a aeroportului.

 Trageam geamantanul de mana dupa mine, si incercam sa il zaresc printre multimea de oameni. Speram sa fi avut cum sa vina dupa mine la aeroport, din moment ce imi era dor de el nespus de tare.

 Dupa cateva minute de asteptat in aeroport, mi-am dat seama ca nu avea sa fie acolo. Nu era, defapt. M-am ridicat de pe geamantanul meu, si m-am indreptat spre usa de iesire din aeroport.

 X: Emma! Stai!

 M-am intors si mi s-a luminat fata in momentul in care l-am vazut alergand spre mine. Finally, vedeam pe cineva care chiar imi era drag.

 Eu: Am crezut ca n-ai de gand sa iti faci aparitia.

 X: Cine te-a mintit? *rade*

 Eu: Tu! Aseara, inainte sa intru in avion ai zis ca nu stii sigur daca vii.

 X: Well, trebuia sa iti fac o surpriza. Adica, o sa vezi afara. Totusi, welcome back, Emma.

 M-a imbratisat, narile mele fiind inundate de noul lui parfum, lucru care m-a facut sa zambesc.

 Eu: Totusi, care este surpriza, Harry?

 Harry: O sa vezi afara! Hai mai intai sa te ajut cu bagajele.

 Harry mi-a luat bagajul din mana, iar apoi s-a indreptat spre iesirea din aeroport. Pot spune ca mi-au dat lacrimile de fericire in momentul in care mi-am revazut masina, dar si pe Blu pe bancheta din spate.

 Ce era drept, mai crescuse, dar se pare ca totusi ma recunoscuse. L-am dat jos pe Blu de pe bancheta din spate, iar imediat a sarit pe mine, rugandu-se dupa putina afectiune.

 Harry: Si-a revenit repede. Nu prea ii place prezenta mea. Probabil pentru ca nu ma dau in vant dupa caini.

 Am zambit, iar apoi Harry a pus geamantanul meu in portbagaj.l-am pus pe Blu inapoi pe bancheta din spate, iar apoi am dat sa urc pe locul soferului, dar Harry m-a oprit.

 Harry: Nu si astazi, americanc-o!

 Eu: Whaaat? Nu sunt americana! Sunt tot eu, vechea Emma!

 Harry: Spune asta accentului tau!

 Mi-am lasat privirea in jos, dandu-mi seama ca accentul meu era putin mai diferit decat al lui. Am intrat in masina, iar imediat ce am iesit din parcarea aeroportului am vazut ca Harry se indrepta spre directia opusa Londrei.

 Eu: Umm, Harry… Unde mergem?

 Harry: Doar nu credeai ca vei ramane un weekend intreg in casa ta, amintindu-ti de toate cele petrecute acolo!

 Eu: Care ar fi partea rea aici?

 Harry: Aa, nu stiu, Emma, plansul?

 Eu: Fii serios! Nu mai plang eu.. M-m-am invatat minte. Nu cred ca mai am lacrimi, defapt.

 Harry: Aha, de aia acuma mai ai putin si plangi, nu?

 Eu: nu e adevarat! Condu si nu te mai uita la mine.

 Am deschis geamul din stanga mea, lasand aerul caldut sa patrunda in masina. Harry avea dreptate. Nu trebuia sa ma duc acasa exact acuma. Probabil casa aia era ultimul loc in care trebuia sa ma duc. Nu vroiam sa imi aduc aminte de cele intamplate acolo. Nu vroiam sa imi aduc aminte de fiecare moment dintre mine si Zayn. In America, gandul imi zbura destul de repede de la acele amintiri, dar aici, inapoi in Londra, totul era un dezastru.

 Am simtit mana lui Harry pe obrazul meu, ciupindu-ma usor.

 Harry: Cheer up, girl!

 M-am uitat la el, si mi-a afisat un zambet urias. He was so damn right..

 Am ramas surprinsa cand Harry a parcat masina, adica in fata unei case de pe plaje. Am vazut masina lui Louis, iar langa ea mai era inca o masina. Mi-am dat seama ca aveam sa stau mai mult in acea casa de pe plaja.

 Harry: Vezi ca nu stiu ca ai venit.

 Eu: Cine?

 Harry: Ceilalti.

 Eu: What the.. Si tu unde le-ai zis ca te-ai dus?

 Harry: Sa il scot pe Blu la o plimbare? *zambeste*

 M-am uitat mai atenta la casa de pe plaja, in care se parea ca voi petrece urmatoarele zile, si imediat mi s-a aprins beculetul. Era casa facuta de parintii lui Ellie! Ellie era aici!

Aproape ca am sarit in sus cand am realizat ca Ellie era acolo. Am intrat in casa, impreuna cu Harry si nu am vazut pe nimeni in living. Am ramas dezamagita, dar apoi am auzit zgomote la etaj. M-am uitat la Harry, care nici el nu avea nici-o idee ce se intampla.

Harry: Poate sunt Niall si Ellie.

Eu: Poate.

Casa de pe plaja a fost construita cand parintii lui Ellie inca erau impreuna. Veneam de cele mai multe ori aici vara, cand eram mai mici. Pe atunci inca ne jucam cu lopetile in nisip, si probabil de asta nu imi adusesem aminte de prima data a cui era casa. M-am uitat prin jur, si am vazut ca majoritatea lucrurilor au ramas la fel. Aceeasi mobila moderna, majoritatea peretilor de culoare crem, iar pe jos era numai gresie.

Cand eram mici, de cele mai multe ori ascundeam lucruri sub canapele sau sub presul de la usa. Imediat ce mi-am adus aminte de asta, m-am indreptat spre canapeaua din living, si m-am pus in genunchi pentru a vendea ce era sub ea.

Harry: Ok, acum asta e ciudat. Asta e vreun ritual de-al americanilor?

Mi-am ridicat privirea spre Harry, iar el avea o privire foarte derutata. Tinea in mana un pahar cu apa ce avea gheata in ea. Am ras incet, iar apoi m-am intors la cautatul sub canapea.

Niste clame si agrafe se aflau in partea stanga de sub canapea, iar in coltul drept al acesteia am vazut niste foi.

Eu: Asta e! Got `em!

Harry: Ce? Ce e acolo?

Am intins mana sa ajung pana la acele foi, dar nu am reusit. M-am intins si mai tare, dar totul degeaba. Mana mea reusea sa atinga doar gresia rece.

Harry: Emma, ce e acolo? Ce vrei sa iei?

Eu: Acolo s-ar putea sa fie niste poze cu mine si cu Ellie de cand eram mici!

Harry: No way! Da-te, ca le iau eu! Am mainile mai lungi.

Eu: Shoo! Eu le iau! Plus ca nici nu o sa iti incapa mana! E mai groasa decat a mea.

Harry: Nu e adevarat! E chiar finuta!

Eu: Serios, Harry? Serios?

Harry a ranjit, iar apoi si-a lasat paharul cu apa pe o masuta din living. S-a asezat si el in genunchi langa mine, si incerca sa ajunga la acele foi. Normal ca nu aveam sa fiu mai prejos decat el, asa ca am continuat si eu sa pipai sub canapea. De cele mai multe ori ne inghionteam unul pe altul, pentru ca niciunul nu vroiam ca celalalt sa ia foile.

Eu: Esti imposibil!

Am inceput sa rad, iar Harry s-a strambat, lasandu-si limba sa isi faca aparitia. Inca cu mana sub canapea, am vrut sa o trag putin mai in laterala, dar in acel moment am simtit cum m-am zgariat intr-o sarma, sau ceva de genul.

Eu: Fuuuuuck!

Harry se pare ca a profitat de moment, pentru ca exact atunci a apucat sa ia acele foi, si a tras imediat de ele.

Harry: YESSSSSSSSS!

Ne-am tras amandoi mainile de sub canapea, eu sangerand din cauza taieturii, iar Harry cu foile in mana.

Am auzit niste pasi in camera, iar imediat s-a facut auzita o voce cunoscuta, o voce care nu o puteam confunda nici intr-o mie.

Zayn: Ce faceti v-... Emma?!

M-am ridicat de langa Harry, dar nu am zis nimic, ci am fugit direct la baie pentru a-mi dezinfecta rana si sa imi pun un bandaj. In baie, am vazut ca majoritatea lucrurilor erau schimbate fata de cum erau cand eram mica, si a durat ceva pana am gasit spirtul si ceva plasturi.

Peretii acestei case, din cate imi aminteam, si din cate observam erau destul de subitiri, din moment ce auzeam din nou pasi deasupra mea. Ii auzeam de asemenea pe Zayn si Harry vorbind in living.

Em: „Ok, gata. Ai terminat aici. Poti iesi. Doar, deschide usa si arata-te. Totul o sa fie bine.”

Am tras aer in piept, iar apoi am deschis usa, decisa sa fac fata urmatoarelor evenimente. Ochii mi s-au atintit direct spre Harry si Zayn, care aveau parte de o discutie destul de aprinsa. Zayn era in picioare, uitandu-se insistent la Harry cu mainile incrucisate, iar Harry statea foarte comod pe canapea, tinand in mana foile care le-a tras de sub ea.

Eu: Oh, deci cum sunt pozele?

Harry: Emma, nu sunt poze. Sunt doar niste foi albe,simple.

Eu: Ce?! Nu e posibil!

M-am uitat la mainile lui Harry, care tineau foile trase de sub canapea. Erau albe. Complet albe. Nu imi venea sa cred. Si eu care ma taiasem la mana, ma ghiontisem, defapt, aproape batusem cu Harry pentru acele foi albe. Stupefiata, m-am trantit langa el pe canapea.

Zayn: Data viitoare trebuie sa gasiti alta scuza ca sa mimati orgii sexuale, nu ca de data asta, cautatul pozelor sub canapea.

I-am aruncat o privire lui Zayn, nevenindu-mi sa cred ceea ce gandea el. Eu si Harry? Orgii sexuale? Serios? Am derulat in minte fazele care s-au petrecut in urma cu cateva minute, si avea putina dreptate. Sunau cat de cat cu niste orgii sexuale, dar asta  nu era ceea ce eu si Harry faceam defapt.

Eu: Si eu ma bucur sa te revad, Zayn.

I-am schitat un zambet, putin chinuit, recunosc, din moment ce eram nervoasa pe faptul ca el avea asemenea lucruri in gand. Zayn a dat sa zica ceva, dar stiam ca nu avea rost sa il ascult. M-am ridicat de pe canapea, indreptandu-ma spre bucatarie, din moment ce imi era sete.

Am simtit cum Zayn era in spatele meu, venind si el in bucatarie. Mi-am dat ochii peste cap, dandu-mi seama ca nu avea de gand sa ma scuteasca de o convorbire serioasa, sau mai bine zis o convorbire care nu avea niciun rost.

Zayn: Uite, trebuie sa intelegi ca totul a sunat ca si cum faceati altceva, nu ca va uitati sub canapea dupa poze.

Eu: Atunci incearca ca data viitoare sa mai astepti putin pana sa tragi tu concluziile, si sa le spui cu voce tare, ok? Nu e chiar atat de usor sa primesti o replica din asta de la persoana cu care... Anyway.

Am luat o gura sanatoasa de apa din paharul meu, iar apoi am auzit cum cineva se indrepta spre bucatarie. Speram din tot sufletul sa fie Ellie, pentru ca in acel moment, ea era singura mea scapare din acel loc.

In bucatarie si-a facut aparitia o fata mai inalta decat mine, imbracata intr-o rochita de plaja, sub care se vedea forma de la costumul de baie. Avea un bronz de invidiat, iar parul ei blond, perfect drept, era prins intr-o coada rapida.

Ea: Oh, scuze dragule, dar trebuie sa plec. Oricum sper sa ne intalnim si diseara.

Blonda s-a apropiat de Zayn, punandu-si mana pe abdomenul lui, intinzandu-se dupa un sarut. Dandu-mi seama ca eram a 5-a roata la caruta in acea camera, am iesit din bucatarie luandu-mi si paharul de apa cu mine.

Harry era inca pe canapea, cu foile langa el, doar ca de data asta avea privirea indreptata spre bucatarie, parca asteptand ca eu sa ies de acolo din secunda in secunda. Mi-am lasat paharul cu apa langa al lui, iar apoi m-am asezat pe canapea.

Ma simteam tradata. Imi venea sa plang pana cand nu v-oi mai putea vedea din cauza lacrimilor, dar am hotarat sa mi le inghit macar de data asta, pentru a-i demonstra lui Zayn ca sunt tare de caracter.

Mi-am rezemat capul de umarul lui Harry, iar el m-a mangaiat usor pe cap. Simteam ca lumea se prabusea usor-usor de sub picioarele mele. Lacrimile vroiau neaparat sa isi faca aparitia, dar le-am impins inca odata la locul lor. Cuvintele „Always and forever”, cuvinte care ne-au caracterizat toata relatia, pareau ca se destramau cu fiecare secunda care trecea. Harry a contiunat sa ma mangaie pe cap, si eram bucuroasa ca cel mai bun prieten al meu era alaturi de mine in momente ca astea.