14. The swing

                        14. The swing

            Eu: Nu cred ca surubul ala trebuie pus acolo, Harry..

            Eram impreuna cu Harry in gradina din spatele casei. Era o zi calduroasa de august, iar eu eram imbracata intr-o pereche de pantaloni scurti si un tricou. De cand ma mutasem inapoi in casa facusem o gramada de schimbari de mobilier. Acum, vroiam sa imi montez un leagan de gradina, iar Harry s-a oferit sa ma ajute.

            Niciunul dintre noi nu avea habar cum sa monteze acel monstru, dar incercam din greu sa urmarim manualul cu instructiuni. Totusi, totul parea ca era scris in chineza.

            Harry: Ba da, Emma. Uita-te aici.

            Mi-a aratat spre o poza din manualul din instructiuni, si se parea ca eu avusesem dreptate din moment ce Harry sarise peste o pagina din carte, iar surubul care il avea in mana era doar de rezerva.

            Am inceput sa rad de idiotenia lui, iar apoi Robin a aparut in gradina, tinanad in mana o tava pe care erau trei pahare cu limonada rece. Limonada ei nu se compara cu cea a lui Ellie, dar o acceptam si pe aia. Doar nu aveam sa o chem pe Ellie tocmai de la casa de pe plaja, pana la mine, sa imi faca minunatia de limonada?

            Robin: Inca nu ati reusit sa-l montati?

            Harry: N-n-nu mai avem mult.

            Privirea lui era inca in cartea aia, si nu intelegea nimica de pe acolo. Desigur, cred ca mai mult se prostea, dar cine nu il cunostea pe Harry cum il cunosc eu (adica Robin) ar crede ca el chiar nu stie cum sa instaleze prostia aia de leagan.

            Blu si-a facut si el aparitia in curtea din spate, tinand in gura noua lui minge de culoare rosie. Era extrem de fericit de noua achizitie, iar faptul ca Harry ii cumparase jucaria il facuse pe acesta sa se apropie mai mult de el.

            Eu: Merci ca l-ai adus pe Blu, Harry.

            Harry: Nicio problema, si asa veneam la tine.

            Mi-a zambit, iar apoi s-a indreptat spre leaganul pe jumatate montat. M-am ridicat de pe iarba, dar inainte de a ma ridica l-am batut pe spate incurajator (ceva gen: come on, you can do it).

            Robin statea visatoare pe scarile verandei, luand din cand in cand cate o gura din limonada ei. M-am asezat si eu langa ea, iar acum ne uitam amandoua la Harry cum o facea pe barbatul.

            Robin: Harry, ai mai montat ceva pana acuma?

            A ras usor in momentul in care l-a strigat pe Harry, iar apoi si-a lasat privirea spre paharul ei.

            Harry: Pfft, normal..

            Robin: Anume?

            Harry s-a intors cu fata spre noi, iar un zambet strengar s-a asezat pe fata acestuia.

            Harry: O jucarie de la McDonalds.

            Nu mi-am putut stapani rasul, si aproape ca imi varsasem toata limonada pe jos. Bine, jumatate pe jos si jumatate pe Robin, dar nu cred ca ii pasa daca varsam pe ea din moment ce si ea se prapadea de ras.

            Harry: No, haideti ca glumeam.. da, am mai montat chestii, doar ca asta e... diferit..

            Robin a mai ras odata la amintirea cu jucaria de la McDonalds, iar apoi s-a ridicat de pa scarile verandei. Si-a scuturat pantalonii scurti, iar apoi si-a aranjat tricoul gri. Parul ei era prins intr-un coc dezordonat. Totusi, gloss-ul ei de buze era nelipsit, acesta fiind singura urma de machiaj de pe fata ei. Era complet naturala, la fel ca mine.

            Robin: Well, scuze, dar trebuie sa va las. Ma intalnesc cu Ethan, iar dupa s-ar putea sa mergem sa imi fac un tatuaj.

            Eu: Parca era voba ca va faceti unul impreuna..?

            Robin si-a dat usor o palma peste cap, iar apoi si-a luat paharul in care a avut limonada de pe jos.

            Robin: Da, scuze, amandoi ne facem. Emotiile..

            Harry: Nu o sa te doara.. prea tare...

            Robin: You liar! Mai aveai si plangeai la al tau!

            Harry s-a ridicat de langa leaganul pe jumatate asamblat, iar apoi privirea lui s-a atintit asupra mea. Stiam privirea aia, si in gandul lui probabil ma facea in toate felurile.

            Eu: Nu am zis nimiiiiic!

            Robin: Nu era nevoie sa imi zica, toata lumea stie, Harry.

            Da, Robin si Harry se cicaleau unul pe altul doar pentru distractie. De aia adoram sa ii am in casa pe amandoi. Toate starile mele emotionale dispareau in prezenta lor.

            Robin: Anyways, mai aveti ceva limonada in bucatarie in caz ca mai doriti. Si... Emma o sa te sun imediat ce iesim de la tatuat. Defapt, cred ca o sa venim spre tine.

            I-am zambit lui Robin, iar apoi m-am ridicat si eu de pe scari pentru a o conduce. Inainte de a iesi ne-am imbratisat, iar in gandul meu ma gandeam ca era ultima oara cand aveam sa o imbratisez pe Robin cea fara tatuaje pe corp.

            Adoram tatuajele, doar ca nu stiu daca as fi avut curajul sa imi fac unul. Si chiar daca mi-as fi facut, as alege unul micut si intr-un loc nu prea vizibil (nu ganditi pervers). M-am uitat pe geam si am vazut cum masina acesteia se indeparta cu viteza de casa mea.

            Inainte de a merge inapoi in gradina din spate, mi-am mai pus un pahar de limonada iar din moment ce mai ramasese cat pentru inca un pahar, i-am mai pus unul si lui Harry.

            Harry: Multumesc.

            Leaganul mai avea putin si era gata. Arata superb si deabea asteptam sa ma pun in el, cu o carte in mana sau sa incep sa desenez la aer liber. Deja aveam putina inspiratie si stiam ca daca nu o foloseam cat mai repede, avea sa dispara cat ai zice „bang”. Totusi, imi era prea lene sa intru in fostul meu dormitor si sa caut vechiul caiet de desen.

            De cand ma mutasem inapoi in casa, mi-am aranjat toate lucrurile in fosta camera a parintilor deoarece in camera mea erau prea multe amintiri. Desigur ca incercasem sa dorm cateva zile acolo, dar  de fiecare data ajungeam sa fac noapte alba asa ca am incetat sa mai dorm acolo.

            Eu: Se pare ca tu chiar te pricepi.

            Harry: Normal. Vroiam doar sa rad putin.

            L-am impins din joaca, iar apoi l-am ajutat sa termine de montat. Parea chiar usor, acum ca aveam in cap ca el stia ce facea. Dupa ceva vreme eram deja asezati cat mai confortabil posibil in acel leagan. Bineinteles ca in momentul in care ne-am pus pe acesta ne-am comportat ca niste copii mici, si mai aveam putin si dadeam leaganul peste cap, dar asta e partea a doua. Tot ce conta era distractia.

            Mirosul de lemn facea ca tot ceea ce se intampla in acel moment sa se intipareasca mai bine in mintea mea. Cativa fluturasi si-au facut aparitia in gradina mea, cautand probabil o floare pe care sa se aseze. Nu era ziua lor norocoasa. Emma nu putea avea grija de flori nici macar daca o legai in gradina.

            Eu: Hei, Harry.. s-a mai intamplat ceva la Ellie acasa? Adica.. la casa de pe plaja?

            Harry: Te referi daca a mai aparut Naomi?

            Mi-am lasat privirea in jos, iar apoi am dat usor din cap.

            Harry: Hmm.. Daca ma gandesc mai bine, cred ca aseara am vazut-o coborand  din dormitorul lui Zayn cu parul cam dezordonat...

            M-am incruntat, iar apoi m-am uitat spre el. Imediat ce am vazut mimica fetei lui mi-am dat seama ca era doar o gluma. Gluma proasta.

            Eu: You’re such a dork!

            Harry a ras imediat ce eu l-am impins putin. Leaganul a inceput sa se miste, dar a fost oprit in momentul in care Harry si-a pus picioarele pe iarba.

            Harry: Glumeam. Nu a mai venit. Adica, cand am fost eu acasa nu a fost nimeni.

            De data asta era destul de serios, cu toate ca inauntrul lui inca se amuza de felul in care am reactionat la gluma lui. Cateodata imi venea sa il strang de gat!

            Totusi, am ras si eu fara sa imi dau seama. Nu vroiam sa ma cert cu el; defapt nici nu aveam de ce sa ma cert. Am dat sa zic ceva, dar am fost intrerupta cand telefonul meu a inceput sa sune. L-am luat din buzunar, iar apoi am raspuns fara sa ma uit la cine ma apela.

            Eu: Alo? Cum adica...?  Heeii, calmeaza-te si explica-mi ce s-a intamplat! CEE?! Acuma vin!

            M-am ridicat de pe acel leagan, complet socata. Deabea puteam merge, si nici macar nu il auzisem pe Harry cand m-a intrebat ce s-a intamplat.

            Am simtit cum m-a tras de mana, in ochii lui cititndu-se ingrijorarea.

            Harry: Emma, ce s-a intamplat?

            Eu: Trebuie sa...sa..ma duc la spital...

            Atat am putut murmura, din moment ce in capul meu era vraiste. Tot ce stiam era ca trebuia sa ajung acolo, dar corpul meu refuza sa se miste din cauza socului.