15. Let
us die young or let us live forever
Am iesit din Range Rover-ul lui Harry imediat ce am
ajuns in fata spitalului. Harry nu a vrut sa ma lase sa conduc in starea in
care eram, iar in momentul in care am intrat in masina lui imi dadusem seama ca
deabea daca eram in stare sa imi ordonez propriile ganduri.
Uram spitalele si tot ce era legat de ele. Am intrat
inauntru si am vazut cativa politisti umbland ca nebunii prin spital, medicii
agitandu-se iar niste asistente se indreptau spre camera de urgenta. Toata
lumea era intr-o agitatie de nedescris.
M-am uitat in jur, iar apoi l-am vazut asezat pe un
scaun. Imediat ce m-a observat si el s-a ridicat de pe acel scaun pentru a vorbi
cu mine; a-mi explica mai bine ce se intamplase. Doar ca in fata lui a aparut
un politist, care l-a luat deoparte. Nu chiar deoparte, dar era langa mine si
puteam auzi toate intrebarile care ii erau adresate.
A fost rugat sa dea fiecare detaliu la ceea ce s-a
intamplat, iar apoi asta a si incercat sa faca.
Politistul: Deci erati in masina, va intorceati in Londra.
Limita de viteza sa inteleg ca era una normala, iar la o intersectie o masina
sport, de culoare neagra s-a izbit in masina voastra?
Ethan a dat din cap, iar apoi politistul a plecat de
langa el. L-am inspectat din cap pana-n picioare si am obsevat cateva zgarieturi
si vanatai pe corpul lui, iar tricoul sau alb era pe jumatate murdarit. De
asemenea, mana dreapta ii era acoperita cu o fasa de culoare alba.
Eu: Ethan, unde e Robin?
Acesta a oftat, iar apoi s-a uitat spre camera de urgente
din care tot ieseau si intrau asistente una dupa alta.
Ethan: Robin e intr-o stare mult mai grava decat a mea..
Accidentul a avut loc pe partea ei, iar masina s-a izbit exact in portiera lui
Robin.
Usile de la camera de urgenta au fost deschise iar apoi
am vazut cum un asistent impingea patul pe care era Robin. Langa patul acesteia
mergea si o asistenta care ii tinea o perfuzie, iar o alta tinea o mapa cu
rezultatele analizelor ei in mana.
Acel pat a trecut pe langa noi, si am vazut-o pe Robin
avand multe taieturi in jurul capului, unele dintre ele sangerand, doar ca nu
numai taieturile acesteia puteau fi observate. Nu ma pricepeam prea bine la
anatomie, dar dupa privirea medicilor imi puteam da seama ca starea in care se
afla prietena mea nu era una promitatoare iar singura parte a corpului ei care
parea sa fie cel mai tare afectata era capul.
Restul corpului avea doar cateva zgarieturi iar pe mana
sa stanga am vazut proaspatul ei tatuaj. Ethan, din cauza stresului, si-a
ciufulit parul, lucru care a facut si tatuajul lui sa iasa la iveala. Reusisera
sa isi faca tatuajele asemanatoare, doar ca ajunsesera intr-un spital.
Simteam cum lacrimile vroiau sa isi faca aparitia, iar
apoi am simtit cum Harry m-a imbratisat. M-am sprijinit mai bine de corpul
acestuia, afundandu-mi capul in pieptul lui Harry. Lacrimile care incercam sa
le tin in frau, si-au facut aparitia pe obrajii mei.
Probabil am stat in acea imbratisare cateva minute, dar
in momentul in care o asistenta a intrebat cine era cu Robin Phoebe Crawford,
toti trei am facut un pas inainte.
Asistenta: Domnisoara Phoebe se afla intr-o stare destul
de grava, si incercam sa o stabilizam. A fost lovita destul de sever, iar in
momentul de fata doamna doctor Ivey o opereaza pe aceasta.
Asistenta ne-a lasat din nou singuri, pe acel hol
blestemat. Telefonul meu a inceput sa vibreze, dar nu ma simteam in stare sa scot
o boaba din gura asa ca i l-am intins lui Harry sa raspunda.
Ma uitam in gol, privirea mea fiind fixata pe pardoseala
spitalului. Nu imi venea sa cred cat de repede putea fi distrusa o zi perfecta
sau cat de repede se scurgea viata unui om. Faptul ca in orice secunda puteam
muri imi sugruma gandurile. As fi vrut sa dau timpul inapoi cu cateva ore, sa o
prind pe Robin de mana cand a iesit din casa mea. Sa ii ascund cheile de la
masina sau sa fac orice altceva care ar fi oprit-o sa nu plece.
Harry: Ellie te-a sunat si a zis ca vine si ea la
spital..
Harry s-a asezat pe scaunul de langa mine, iar apoi m-a
imbratisat. Ethan am vazut ca a fost oprit din nou de niste politisti, iar apoi
o asistenta l-a dus sa ii faca niste analize.
Peste cateva minute usile spitalului au fost deschise din
nou, in el intrand Ellie si Zayn. Ellie era putin mai bronzata decat inainte,
iar Zayn..ei bine...era acelasi.
Imediat ce ne-au vazut, Ellie l-a prins pe Ethan intr-o
imbratisare, incercand sa il aline si sa ii dea speranta ca totul v-a fi bine.
Ellie a cerut sa ii explicam totul mai detaliat, defapt Ethan sa explice totul
(din nou).
Nici nu vroiam sa imi imaginez cat de greu era pentru
acesta sa spuna acelasi lucruri de un milion de ori iar in momentul in care
povestea puteam pune pariu ca fiecare secventa din acea masina i se repeta in
minte pentru ca atunci cand spunea se uita in gol.
Asistenta: Ma scuzati, domnule Ethan, trebuie sa va mai
facem cateva teste.
Asistenta l-a luat pe acesta, indreptandu-se cu el in alt
laborator. Pe hol am mai ramas eu, Harry, Zayn si Ellie.
Harry: Nu-i este nimanui foame?
Cum era de asteptat, Ellie a ridicat mana ca si arsa.
Harry s-a ridicat de langa mine de pe scaun, iar apoi s-a indreptat spre iesirea
din spital impreuna cu Ellie. Am strigat in urma lor ca vroiam si eu o cafea,
iar apoi Ellie mi-a zambit in semn ca o voi primi.
M-am uitat in jurul holului pe care asteptam, iar
privirea mi s-a atintit asupra televizorului de pe acesta. Erau stirile de seara,
si se parea ca deja se facuse un reportaj asupra accidentului care l-au avut
Robin si Ethan. O camera de la o banca a reusit sa surprinda scena in care
masina lui Robin a fost lovita, iar imediat m-am ridicat de pe scaun,
apropiindu-ma si mai mult de televizor. Simteam cum Zayn venea langa mine, nevoind
sa ma lase singura nici o secunda.
Eu: C-c-cunosc masina aia!
Am aratat cu degetul spre masina sport de culoare neagra.
Momentul accidentului se repeta la stiri, fiind dat cu incetinitorul pentru a
vedea cu exactitate momentul impactului. Eram fara cuvinte si incercam sa
observ cine era la volan dar din cauza geamurilor extrem de fumurii nu am putut
observa nimic.
Eu: E masina lui Jamie!
M-am intors cu lacrimi in ochi catre Zayn, iar apoi l-am imbratisat. Simteam
nevoia sa fiu in bratele cuiva. Totusi, nu in bratele oricui. Doar in
imbratisarile lui ma simteam in siguranta, protejata. Incercam sa imi alung
ideea ca Jamie era faptasul accidentului, dar peste umarul lui Zayn l-am vazut
pe acesta intrand pe holul in care eram noi, iar langa el aflandu-se un
politist si un doctor.
No comments:
Post a Comment