21. Cuteness

            21. Cuteness

            Hartii la marginea patului, schite uitate pe birou si haine aruncate peste tot. Bine ai venit in camera de hotel a Emmei. Chiar daca erau deabea doua zile de cand stateam in acea camera, totul era o dezordine infernala si in fiecare seara cand veneam de la repetitii spuneam ca v-oi face curatenie a doua zi.

            Alarma telefonului a sunat ca de obicei la ora 7:00am. Totusi, in dimineata asta mi-am spionat telefonul pana sa sune iar imediat ce a aparut mesajul alarmei (“Azi faci curatenie!”) am si oprit-o.

            Eu: Gata. Ma apuc de curatenie!

            Cateva hartii au cazut de pe pat, asa ca pe ele le-am colectat primele iar dupa le-am pus in acelasi teanc cu cele care rezistasera in pat cu mine. Normal era sa le pun pe birou, dar din cauza schitelor si a creioanelor care se aflau acolo au ajuns sa fie puse pe scaunul din camera.  Am aranjat si schitele in asa fel incat sa nu se ia carbunele de pe acestea, iar apoi mi-am strans si creioanele pentru a nu le pierde ca altadata.

            “Hai ca arata mai bine.”

            Ma indemnat singura sa strang si hainele care erau aruncate pe jos. La ora 12pm incepeau repetitiile, asa ca mi-am adaugat in programul de astazi si un dus rapid urmat de o plimbare. Eram mandra de faptul ca reusisem sa strang 50% din mizeria care era in camera mea. Nu eram genul de persoana imprastiata dar din cauza oboselii cauzate de repetitii nu aveam chef sa ridic un pai.

            Aerul din camera parea unul greoi asa ca am deschis geamurile lasand inauntru sa patrunda prospetimea muntelui. Lasand geamurile deschise, mi-am luat cateva haine de schimb si am intrat in dus.

            Obiceiul de a asculta muzica in timp ce faceam dus era de nelipsit, iar de aceasta data iPod-ul meu a ales sa ma rasfete cu Cher Lloyd si Ed Sheeran. Daca eram acasa, sigur ma faceam auzita de catre vecini din moment ce  am ascultat Love me for me de Cher; dar, dat fiind faptul ca langa camera mea era posibil sa stea cineva care nu cunosteam, mi-am inghitit notele.  

            Peste cateva minute eram deja schimbata in hainele alese, parul uscat cat de cat dar totusi prins intr-o coada. Pana la repetitii mai aveam timp de plimbare si sa imi refac unghiile. M-am uitat la ele cu dispret, considerand ca rozul pal de pe ele se asorta cat de cat cu tinuta care o aveam.

            “De parca unghiile conteaza in momentul de fata, Emma!”

            M-am incruntat la idiotenia mea, iar apoi am dat sa ies din camera hotelului. Aproximativ la cinci pasi de cand am iesit din camera, am facut stanga imprejur, intrand din nou in ea. Uitasem sa imi iau ghiozdanul cu cateva schite neterminate. Trebuia sa fac ceva in caz ca ma plictiseam, nu?

            Afara, am mers printre cladirile vechi care erau pe langa hotelul la care eram cazati toti, iar prin toti ma refer de la echipa de filmare pana la Ellie si restul. Imediat ce am pasit pe aleea cea mai populata a micutului oras, am putut vedea si o parte din lacul care  era langa acesta.

            Acum cateva zile, cand am vazut oraselul din autocar aveam impresia ca e un oras uitat de lume, populat doar de oameni batrani si care avea cladiri care se puteau darama in urmatoarele doua secunde. Bine, poate la partea cu cladirile am avut dreptate, dar Carter ne-a explicat ca acestea nu erau refacute pentru ca orasul vroia sa isi pastreze vechimea. Datorita faptului ca era un oras retras in munti si a cladirilor lui vechi in exterior, moderne in interior, Carter a hotarat ca acesta era orasul potrivit pentru urmatoarele filmari.

            O cafenea cu un stil gen “Starbucks” mi-a atras atentia, asa ca am intrat in ea, sperand ca aveau bautura mea favorita de acolo. Totusi, peste doua minute am iesit din ea doar cu niste prajiturele cu ciocolata din moment ce nu era o cafenea, ci o brutarie.

            M-am asezat pe o bancuta din fata lacului, incepand sa savurez din prajiturile cumparate. Se asemanau cu cele facute de mama din primele muscaturi, iar cand aproape terminasem punguta eram decisa sa imi cumpar si o a doua din moment ce erau exact ca cele care mi le facea mama.

            Un raset de copil mi-a facut gandurile sa dispara, iar cand mi-am intors capul am vazut-o pe Jenny cu Cher in brate. Fetita avea buzele pana la urechi din cauza zambetului ei, iar manuta ei era intinsa spre mine, prinzand aerul. Prajiturelele mele au fost uitate pe banca pe care am stat deoarece m-am alaturat lui Jenny si Cher, avand-o pe aceasta in bratele mele deoarece nu mai putea sta in bratele mamei ei.

            Jenny: Poate vrei sa imi faci si mie un serviciu si sa o tii o noapte la tine, pentru ca de cand am venit mie imi face numai nopti albe. Plange incontinuu.

            Cher mi-a prins coada si a inceput sa se joace usor cu ea. A dat sa bage cateva fire in gura, dar am oprit-o iar apoi nu a mai incercat si a doua oara.

            Eu: Cum sa nu. Oricand o sa devin babysitter pentru dulceata ta de copilas.

            Jenny mi-a oferit un zambet viclean, dupa care si-a scos telefonul din geanta. A dat cateva mesaje iar apoi s-a intors spre mine.

            Jenny: Serios? Poti incepe de pe acum? Te rog frumos!

            Surprinsa, m-am uitat la ea decisa sa ii ofer un nu din moment ce acusi incepeau repetitiile si nu voi avea timp de Cher. Totusi, nu am putut dobora fata ei de catelus plouat, asa ca dupa un suspin, i-am acceptat oferta.

            Dupa ce mi-a lasat cateva lucruri de-ale lui Cher care le avea in geanta ei, a plecat grabita, intrand pe o alee necunoscuta. Fetita din mainile mele nici nu prea a dat importanta faptului ca ramasese singura cu mine. Ea se juca in continuare cu parul meu iar toata fata ii era doar un zambet.

            M-am asezat din nou pe banca pe care imi lasasem prajiturelele cu ciocolata, incepand sa mananc cateva din ele. Ochii albastri ai lui Cher s-au atintit asupra mea, fiind curioasa la ceea ce mancam eu. Vroiam nespus de mult sa ii dau si ei macar de pofta, dar nu avea dintisori iar prajiturile erau cat de cat tari. Singura optiune care am gasit-o a fost sa ma opresc din mancat si sa le ascund bine in ghiozdanul meu.

            x: Am trait sa o vad si pe asta! Emma are grija de un copil!

            Nici nu observasem ca cineva era in spatele meu. Mi-am indreptat privirea spre Harry, iar apoi l-am ghiontit usor.

            Eu: Ne-ai speriat, Curly!

            Harry a ras iar apoi s-a asezat langa mine si Cher pe banca. Era imbracat intr-un tricou alb si o pereche de jeansi de culoare crem. Totusi, primul lucru care mi-a atras privirea a fost aparatul gigant care il avea la gat.

            Eu: Si sa stii ca nu e prima oara cand am grija de copii mici. Bine? Ii ador iar ei ma adora.

            Alt ras din partea lui Harry, iar asta m-a facut sa o trag pe Cher mai aproape de mine. Se uita derutata la amandoi, nestiind ce se intampla. Sau poate ca deaba atunci realizase ca Jenny nu era prin preajma…?

            Harry: Bine. Te cred, probabil. Totusi, cand ai nascut?

            Eu: Harry! Nu este fetita mea, as vrea eu. Am grija de ea. Adica, asa se pare.

            Harry a ciupit-o putin de obraji, facand-o pe Cher sa zambeasca. Aveam impresia ca fetita asta nu plange niciodata! Tot timpul era cu zambetul pe buze. O adoram.

            Harry: Pot sa o tin putin?

            Mainile lui s-au intins dupa Cher, iar inainte sa i-o inmanez i-am luat aparatul de la gat. Nu puteam rezista tentatiei de a nu ma uita peste pozele care le facuse de cand ajusese aici. Dupa cum imi imaginasem, erau o gramada din moment ce avea mai mult timp liber decat mine.

            Cand am terminat de rasfoit pozele din aparat, Harry se juca cu Cher iar aceasta radea intruna. Vocea lui Harry m-a facut si pe mine sa rad, din moment ce era pentru prima oara cand ii auzeam vocea care o avea cand vorbea cu copiii mici.

            Eu: Cred ca ai avut parte destul de Cher. Mi-e frica sa nu iti schimbi vocea normala in una de copil. Sute de fete ar fi dezamagite daca s-ar intampla asta.

            Imediat ce Cher a ajuns inapoi in bratele mele, eu si Harry am pornit din loc. Ne indreptam spre iesirea din oras, din moment ce acolo era un loc care il adoram. Totul era numai copaci si iarba verde. Parea locul perfect de a sta cu Cher in timp ce imi continuam schitele.

            I-am oferit si lui Cher o foaie si un creion de-al meu pentru a se distra cu ele dar mai mult le baga in gura asa ca am renuntat planul meu de a o tine ocupata in acel fel. Astfel, desenatul meu s-a dus de rapa si am ajuns sa ma joc cu ea. Nu ca nu imi placea, dar vroiam sa desenez putin.

            Harry: Hai ca asta e dragut.

            Fotograful din Harry a iesit la iveala iar acum nu mai avea ca si obiectiv muntii/copacii/animalele din jurul nostrul, ci pe mine si Cher. Peste cateva minute de fotografiat, Harry s-a asezat pe iarba langa mine si Cher pentru a ne arata pozele.

            Eu: Aw, ce simpatica e asta. Cred ca o sa mi-o pun in rama!

            Harry: Haha, asa credeam si eu. Totusi, vrei sa vezi ce poza cred eu ca mai merita sa o pui in rama?

            Eu: Sigur.

            Am sarutat-o pe Cher pe obraz, iar apoi am vazut cum Harry isi scotea telefonul din buzunarul pantalonilor. M-am incruntat, incercand sa imi aduc aminte ce poze avea el cu mine in telefonul lui.

            Eu: What the, Harry? Ai poze cu mine in telefonul tau?

            Harry: Doar una.

            S-a incruntat la ecranul telefonului, cautand acea poza.

            Harry: In sfarsit! Te-am gasit! Ha! Stiam ca nu am sters-o! Cum sa sterg asa ceva? Uite, mie de asta imi este dor sa vad.

            Mi-a intins telefonul lui, si am ramas surprinsa cand mi-a aratat o poza veche cu mine si Zayn. Am analizat-o mai bine, incercand sa imi aduc aminte cand surprinsese acel moment, si mi-am adus aminte ca era din noaptea in care Zayn mi-a spus ca trebuia sa plece cu trupa in America.

            Nu stiam ce sa ii zic. Adica, si mie imi era dor; doar ca Harry astepta un raspuns direct, iar eu nu i-l puteam oferi in acel moment. Am respirat usurata cand mi-am auzit telefonul sunand din ghiozdan, iar imediat ce am raspuns vocea lui Carter  mi-a asurzit urechea. Nu tipa din cauza mea, tipa la altcineva. Speram sa tipe la Tyler, nu stiu de ce.

            Carter: Emma, in 10 minute sa fii langa lac.

            Puteam sa mai zic ceva? Normal ca nu, iar faptul ca mi-a inchis imediat ce mi-a zis asta m-a facut sa imi fie mila de ceea ce ma astepta acolo.

            Eu: Trebuie sa fug. Carter..m-a sunat si a zis ca trebuie sa fiu langa lac iar asta inseamna ca incepem repetitiile ma devreme.

            Ne-am ridicat de pe iarba, luand-o si pe Cher in bratele mele. Parea nemultumita de faptul ca o luasem de jos, dar nu aveam ce sa ii fac. Trebuia sa ii arunce lui Carter acea privire, nu mie.

            Harry: Si cu fetitia ce faci?

            Eu: Nu stiu, am sa o inchid intr-o camera.

            Am ras sarcastic in timp ce mergeam spre oras.

            Eu: Sincer, nu stiu. Am vrut sa o refuz pe Jenny dar nu am putut rezista privrii de catelus plouat.

            Harry  a zambit, iar apoi mi-a luat-o pe Cher din brate. Fetita aia a fost purtata din mana in mana in ultima ora. Totusi, cred ca ii placea din moment ce nu a plans niciodata cand se intampla asta.

            Harry: Am eu grija de ea cat esti tu la repetitii. O sa ne distram de minune, right Cher?

            I-a prins usor nasul intre degetele lui, iar aceasta a ras, apoi atasandu-si trupusorul de cel al lui Harry.  Cher si-a incrucisat mainile in jurul gatului lui, iar apoi s-a uitat spre mine.

            Eu: Merci Harry. Raman datoare.

            Un zambet strengar s-a asezat pe fata lui, iar cand m-am indreptat spre drumul catre lac l-am si auzit strigand “Fii sigura de asta!”. Am zambit ca pentru mine, iar peste cateva minute eram deja in fata lacului, unde se aflau Carter si ceilalti.

            Carter: Bine ca ai ajuns. Tyler tocmai si-a terminat de filmat secventa, e randul tau si am o idee geniala, care deja are legatura cu trailerul care l-am publicat acuma cateva minute.

            Eu: Stai, ai publicat trailerul filmului?!

            Carter si-a luat privirea de la lac, iar apoi s-a incruntat asupra mea.

            Carter: Da Emma, l-am publicat deja si are mii de vizualizari pe youtube. Filmul asta v-a fi o realizare pentru toti! Acum, du-te  la Sharon pentru a-ti oferi hainele in care trebuie sa te imbraci.

            Tacuta, m-am dus langa Sharon care se uita la mai multe tinute. Am ramas cu gura cascata cand am vazut ceea ce trebuia sa port si nu stiam cum v-oi face fata la filmarea care ma astepta din moment ce nu am fost anuntata de asa ceva.