22. Deja-vu

            22. Deja-vu

            Eu: Nu mai fac asa ceva!

            Era pentru a mia oara cand era sa ma inec in acel lac din cauza filmarilor. I-am explicat lui Carter ca nu stiam sa innot, iar el a zis ca trebuia sa incerc macar de dragul filmului. Un barbat din echipa de filmare a incercat sa imi ofere cateva lectii dar a renuntat in momentul in care a vazut ca nu ajungea la niciun capat cu mine.

            Hotarasem ca voi face cateva incercari chiar daca nu stiam sa innot. Poate frica avea sa ma invete, dar nu. Totul se inrautatea si imi era din ce in ce mai tare frica de acel lac. Nu era numai faptul ca nu stiam sa inot care ma enerva la culme, mai era si motivul ca nu stiam ce fel de specimene se aflau sub picioarele mele sau cati pesti treceau pe langa corpul meu.

            Tusea isi facuse aparitia din moment ce imi intrase apa prin nari iar apoi aerul rece de munte s-a facut simtit pe pielea mea care acum era buburuza. Aveam impresia ca regizorul nu stia sa ma faca sa racesc mai repede.

            Picaturi de apa se scurgeau pe corpul meu cand am iesit din acel lac nenorocit iar imediat Sharon mi-a intins un prosop uscat. M-am acoperit cu el, iar apoi am vazut cum Carter se indrepta spre mine, exprimandu-si ticul nervos asupra unui pix.

            Carter: Emma, de ce ai iesit din apa?

            Incercam sa imi mentin calmul pentru ca stiam ca el era seful dar la naiba!

            Eu: Pentru ca sunt inghetata bocna, nu stiu sa inot si mi-e frica!

            Oricat de importanta ar fi fost aparitia acestui film pentru viitorul meu, nu aveam de gand sa mai intru in acel lac! Carter si-a bagat degetele printre firele de par, probabil doar asa reusind sa isi mentina calmul fata de ceea ce ii zisesem.

            Carter: Bine. Avand in vedere ca acusi se intuneca, esti libera.

            Se indrepta spre cealalta parte a echipei, si incercam sa stau linistita, adica sa nu ma arunc in spatele lui si sa il strang de gat. Clocoteam de nervi si eram indispusa. Un cuvant gresit si puteam sa imi vars nervii peste tine fara sa imi dau seama.

            Sharon mi-a intins hainele cu care venisem la repetitii iar in acel moment ma bucuram ca imi luasem o bluza putin mai groasa si conversi. Dand cu ochii de ghiozdan si de lucrurile lui Cher mi-am adus aminte ca trebuia sa o iau de la Harry. Nici nu vroiam sa imi imaginez ce facuse cu ea. I-am dat un mesaj lui Harrry intrebandu-l unde era, pentru ca vroiam sa o iau pe Cher din moment ce era de datoria mea sa am grija de ea.

            Cat despre Jenny, nici nu s-a chinuit sa apara la repetitii, dar asta nu a parut sa il deranjeze pe Carter. Era prea ocupat sa ma omoare pe mine sub apa. Exact in momentul in care ma schimbasem in hainele in care venisem si imi uscasem cat de cat parul, telefonul meu a inceput sa sune.

            Harry: Sunt in camera mea de hotel, cu Cher.

            Eu: Ajung in 5 minute.

            Pe drum, incercam sa ma calmez din moment ce un copil iti simte starea de spirit si daca esti agitat, il agiti si pe el. Daca Cher era agitata, asta inseamna ca nu avea sa doarma toata noaptea si eu aveam nevoie de somn.  Era deja aproape sapte seara si aveam impresia ca o sa inghet pana la hotel.

            “La naiba cu tine Carter! La naaibaa!”

            Am deschis nervoasa usa de la intrarea in hotel, iar receptionera s-a uitat destul de urat la mine dar m-am asigurat ca privirea mea sa fie mai urata decat al ei. Nu eram in starea necesara sa ma iau la cearta cu ea sau sa o bag in seama mai mult de atat asa ca am intrat repede in liftul hotelului si am apasat pe numarul 6. Era un lift de moda veche si aveam impresia ca avea sa se opreasca in orice secunda. Chiar daca eram nevoasa am gasit calmul de a ma ruga sa nu raman in el, pentru ca asta ar fi umplut paharul.

            Spre norocul meu, nu s-a intamplat nimic iar dupa cateva sunete ciudate usile acestuia s-au deschis si mi-am promis ca nu il voi mai folosi pentru a doua oara, indiferent de situatie. Am bocanit usor in usa de la camera lui Harry, crezand ca Cher dormea dar se pare ca nu din moment ce imediat dupa asta am auzit un raset de-al ei.

            Harry: Hei, ce faci? De ce ai parul ud?

            I-am explicat lui Harry in mare ceea ce s-a intamplat, iar dupa ce am luat-o pe Cher in brate i-am spus ca nu eram in apele mele asa ca vroiam sa ma duc in camera mea, sa dorm. Mi-a zambit, iar apoi mi-a urat noapte buna. Inainte de a iesi din camera a sarutat-o pe Cher pe obraz iar aceasta l-a prins de carlionti, facandu-l sa tipe de durere. Trebuia sa recunosc ca aia a fost singura faza din acea zi care m-a facut sa zambesc cu adevarat.

            Eu: Te place rau de tot.

            Am ras subtil iar apoi am iesit din camera lui. Scarile hotelului pareau ca un iad pentru mine,dar nu aveam sa ma urc in diavolul ala de lift, in special ca acum era si Cher cu mine. Hainele acesteia erau de vara, adica subtiri, si ma bucuram ca in camera la Harry nu fusesera geamurile deschise si era cald.

            Imediat ce am descuiat usa de la camera unde stateam eu, m-am lovit singura pe frunte, pentru a-mi reaminti cat de idioata eram.

            “Stupid, stupid, stupid, stupid Emma. Idioat-o!”

            Cum era afara, asa era si in camera mea din moment ce lasasem geamurile deschise toata ziua. La contactul cu aerul rece micuta Cher s-a lipit mai bine de corpul meu, incercand sa se incalzeasca. Desigur, eu puteam sa dorm cu acea temperatura in camera mea, dar oricat de mult as fi infasurat-o pe Cher in haine groase tot avea sa raceasca.

            “Chiar seara asta poate deveni mai proasta de atat?”

            Am inchis toate geamurile din camera iar apoi am iesit cu Cher afara din ea, indreptandu-ma spre receptia hotelului. Aveam de gand sa o intreb pe receptionera daca ma puteau ajuta intr-un fel dar dupa contactele vizuale care le avusesem in urma cu 10 minute cu aceasta ma indoiam ca avea de gand sa ma ajute.

            Luminile slabe ale hotelului si scartaitul scarilor ma faceau sa am impresia ca eram intr-un film de groaza. Il uram din ce in ce mai mult pe Carter din moment ce el alesese hotelul si orasul acesta. Cher si-a lipit capul de umarul meu, si probabil atipise din moment ce nu mai simteam nici-o miscare a capusorului ei. Printre balustrazi, am vazut cum mai urca cineva, iar asta accentua scartaitul scarilor. Ma miram ca nu se trezise Cher, dar mergeam pe impresia ca Harry o extenuase total.

            Aproape ca imi scapase un tipat cand m-am izbit in cineva, din momet ce eu, ca o idioata ce sunt, nu ma uitam in fata ci ma uitam pe unde calc.

            Zayn: Hei,hei, esti bine?

            Mainile lui erau acum pe bratele mele, incercand sa ma calmeze. Cher se trezise, iar acum se pregatea sa dea drumul la primul ei planset, cauzat de mine.

            Eu: Shh, shh.

            Am leganat-o putin, iar aceasta s-a linistit si si-a asezat din nou capusorul pe umarul meu. Oficial, nu era ziua mea norocoasa. Ma simteam plina de ghinion. Din cap pana in picioare.

            Eu: Nu! Nu sunt bine deloc. Totul e pe dos.

            Incercam sa imi mentin tonul deoarece nu vroiam sa o mai sperii inca odata pe Cher. Zayn se uita ingrijorat la mine, iar apoi m-a rugat sa ii explic de ce eram cu fundul in sus. Bine a zis, cu fundul in sus.

            I-am explicat toata povestea cu Carter si cu innotul, adica ceea ce se intamplase la filmari dar si de fapta mea glorioasa, adica da, i-am zis de polul nord care era in camera mea.

            Zayn: Puteti sta in camera mea, din moment ce nu mai sta nimeni cu mine.

            Eu: Multumim, dar cred ca ti-o voi inmana doar pe Cher in cazul asta.

            Zayn a aruncat o privire catre fetitia care dormea cu capul pe umarul meu, iar apoi s-a uitat la mine, putin pierdut.

            Zayn: Cred ca asta e o gluma. De unde sa stiu eu ce sa ii fac daca se trezeste la o bucata de noapte si ma vede doar pe mine? Si o sa inceapa sa planga din moment ce nu ma cunoaste si nici nu stiu ce ii poate capul si…

            Eu: Zayn, e doar un copil!

            Zayn: Te rog?

            Am oftat, iar apoi am aprobat. Avea intr-un fel dreptate. Plus ca eu trebuia sa am grija de Cher, nu Zayn sau Harry sau oricine altcineva. Cand am intrat in camera in care statea Zayn eram multumita din cap pana in picioare ca era cald. Am asezat-o pe Cher in patul acestuia, iar apoi m-am intors catre Zayn care se uita prin dulapul lui, probabil sa imi ofere niste schimburi.

            Eu: De ce am impresia ca am mai trait asta odata?

            Zayn: S-ar numi deja-vu, dar nu cred ca e cazul din moment ce am mai facut asta odata, cu ani in urma.

            Avea dreptate. Din nou. De cate ori avusese dreptate pana acuma? Sentimentul pe care l-am avut in weekendul, legendarul weekend, in care am stat la Zayn si-a facut din nou aparitia in stomacul meu. Totusi, de data asta era ceva diferit in acel sentiment din moment ce si realitatea era diferita de aceasta data.

            Zayn mi-a intins niste haine de-ale lui, iar apoi m-am dus in baie sa ma schimb. Chiar daca erau numai cateva zile de cand statea in acel hotel, se pare ca a avut timp sa isi aranjeze fiecare lucru in baie. De la periuta de dinti pana la tubul de fixativ. Dupa ce m-am imbracat, am vrut sa ma spal pe maini. Nu stiu de ce, dar spalatul pe maini ma relaxa de cele mai multe ori iar in acel moment eu aveam nevoie de relaxare.

            M-am intins dupa prosop pentru a ma sterge pe maini iar in momentul in care l-am tras de pe cui am auzit cum ceva a fost spart. Eu sparsesem ceva. Nu stiam ce se intamplase, iar cand m-am uitat in jos, am vazut ca gresia din baie era acum acoperita de un lichid incolor iar o sticla era sparta. Imediat am putut mirosi parfumul lui Zayn si realizasem ceea ce se intamplase.

            Usa de la baie a fost deschisa in timp ce eu incercam sa strang ceea ce mai ramasese din parfumul lui, doar ca am fost oprita de Zayn, care ma luase de acolo.

            Zayn: Parca nu era bine sa strangi cioburi cu mana goala, nu?

            Eu: I-imi pare rau. Nespus de rau! Nu am vrut sa.. Su-sunt o idioata!

            Mainile lui mi-au cuprins corpul si m-au tras mai aproape de el. Astfel, capul meu era afundat in tricoul lui de culoare alba si fara sa imi dau seama de ce am inceput sa plang. Dadeam vina pe nervi si probabil asta chiar era motivul. Ma descarcam.

            Zayn: Calmeaza-te, totul este in regula.

            M-a mangaiat pe cap, iar apoi m-a sarutat pe cap. Chiar daca eram o idioata de prima clasa care isi descarca nervii in acel moment prin plans, trebuia sa ma opresc pentru ca nu era tocmai ceva frumos ce faceam eu acolo.

            Eu: Why are you so kind?

            Ochii mei erau atintit asupra alor lui, iar acum Zayn imi stergea o lacrima de pe obraz.

            Zayn: Because you’re my everything.

            Mi-a zambit bland iar apoi m-a imbratisat din nou, in schimb eu mi-am tras corpul de langa al lui si l-am sarutat. Dupa luni intregi buzele noastre s-au reunit din nou si simteam aceeasi pasiune venind din partea lui. Imi lipsisera fluturasii din stomac care apareau cand il sarutam si imi lipsise sa simt buzele lui moi asupra alor mele.

            Parfumul lui persista din ce in ce mai mult, lucru care mi-a adus aminte de sticla care am spart-o in urma cu cateva clipe dar nu imi pasa. Facea ca totul sa se imprimeze mai bine in capul meu.

            Dupa ce am strans cioburile de la sticla de parfum si dupa o mie de scuze din partea mea, ne-am pus amandoi in pat, incercand sa nu o trezim pe Cher care dormea ca un ingeras. Intre mine si Zayn se afla aceasta, iar pana am adormit, amandoi ne-am uitat unul la altul, mie una nevenindu-mi sa cred ca cea mai proasta zi a mea ajunsese sa fie una dintre cele mai bune.