20. Departure time

                        20. Departure time

            Outfit: http://www.polyvore.com/cgi/set?id=47311921

              

            Totul trebuia sa fie o gluma! Ceea ce adoram cel mai mult era somnul meu dulce de dimineata. Faptul ca am fost trezita de la ora 6 dimineata de catre regizorul filmului m-a facut sa ma urc pe pereti de nervi.

            Strangeam paharul cu cafea care era in mana mea la gandul ca repetitiile trebuiau sa inceapa normal la ora 12. Pe tot drumul spre platouri mi-a fost gandul la patul meu caldut si la perna mea moale ca puful. Jenny parea si ea franta de oboseala iar faptul ca o adusese si pe micuta Cher cu ea, nu era de bine. Probabil iarasi a avut parte de o cearta cu Julian.

            Eu: Neata Jenny, pot sa te ajut cu ceva?

            Avea mainile pline. Pe Cher o tinea in brate, avea geanta pe umar, geanta cu cele necesare bebelusului  si beberonul acesteia. Mi-am aruncat paharul cu cafea la gunoi, iar apoi am luat-o pe Cher in brate. Se parea ca Jenny o imbracase grosut pe aceasta.

            Jenny: Multumesc, Emma.

            Eu: Nici-o problema, colega. Totusi, de ce ai adus-o pe Cher la filmari?

            Jenny a inchis portiera de la masina ei, iar apoi mi-a facut semn vin dupa ea spre locul in care se afla regizorul.

            Jenny: Aseara Julian a plecat in Irlanda, la parintii lui. Se pare ca mama lui are niste probleme grave de sanatate.

            Micuta Cher si-a asezat capul pe umarul meu, iar apoi a oftat usor. Am mangaiat-o pe spatele ei micut, iar apoi aceasta si-a asezat manutele mai bine in jurul gatului meu.

            Carter (regizor): Buna dimineata! Ma bucur ca ati ajuns la timp.

            Multi dintre cei prezenti au inceput sa sopteasca, probabil il injurau pe regizor si pana si Cher a scos un mic zgomot in bratele mele lucru care m-a facut sa chicotesc.  Carter a batut din palme putin, lucru care a facut ca linistea sa se aseze in sala.

            Carter: Chiar daca repetitiile trebuiau sa inceapa la ora 12, v-am chemat aici, la ora asta, pentru a v-a anunta ceva.  In seara asta v-a trebui sa plecam din oras, pentru a filma ultimele scene al filmului.

            Se parea ca trebuia sa incepem repetitiile mai devreme din cauza unei modificari de ultim moment. Pana la ora 15pm trebuia sa filmam incontinuu, iar seara, pe la ora 20pm ne porneam spre noua locatie unde aveau sa se tina filmarile. Nu prea ma atragea ideea ca trebuia sa plec pentru cateva saptamani din Londra, dar nu aveam de ales. Faptul ca plecam la munte cu toata echipa de filmare nu ma facea sa zambesc. Bine, poate singurul lucru care ma facea fericita era faptul ca si micuta Cher avea sa fie langa noi, din moment ce Jenny nu avea cu cine sa o lase.

            Carter nu prea a fost de acord cu ideea ca Jenny trebuia sa o ia si pe Cher cu ea, dar pana la urma fetita i-a cucerit inima nemiloasa a regizorului. Un zambet aici, un zambet acolo si Cher a fost imediat adorata de echipa. Totusi, Jenny m-a asigurat ca eu v-oi avea un loc special in viata fetitei ei.

            Carter: Emma ai zece minute la dispozitie sa te imbraci in hainele care sunt in camera ta pentru urmatoarea scena. Iar in acele zece minute trebuie sa fii si machiata.

            Nelipsitul batut din palme a aparut, iar dupa fiecare ne-am dus in treaba noastra. Uram faptul ca eram pusa la treaba de dimineata. Totusi,  in alea zece minute am avut timp sa imi repet si replicile.

            La ora 12 am luat toti o pauza de jumatate de ora. Din cauza faptului ca ciugulisem niste prajiturele de la Jenny intre filmari, nu imi era foame. In schimb, aveam nevoie de o cafea din moment ce nu imi implinisem somnul in totalitate. Mi-am lasat colegii sa isi savureze pranzul, iar eu m-am dus in camera in care ma schimbam si eram machiata pentru a ma intinde putin.

            Dupa cateva minute, incercarea mea de a adormi a picat iar imediat mi-am dat muzica de pe iPod pe shuffle. Love me for me de Cher Lloyd a inceput sa cante, si nu stiu de ce gandul m-a dus la Robin. In acel moment nu trebuia sa imi schimb starea de spirit pentru ca asta l-ar fi facut pe Carter sa isi iasa din pepeni. Mi-am scuturat capul fara sa imi dau seama iar apoi apasat pe butonul next.

            Eu: Serios? Am zis ca nu trebuie sa imi afecteze starea de spirit!

            IPod-ul meu ma ura in acea zi din moment ce urmatorea melodie care si-a gasit sa cante a fost Bow Chicka Wow Wow de  Mike Posner. Nu am apucat sa schimb melodia pentru ca imediat telefonul a inceput sa sune.

            Eu: Da?

            Ellie: Heeei, stai – stai putin. Doua secunde.

            Am auzit cum telefonul ei a fost trantit pe ceva iar apoi un zgomot micut a rasunat in urechea mea. Oare Ellie patricipa la un al treilea razboi mondial?

            Ellie: Asa, vezi ca esti pe speaker.

            Eu: Ok, buna si tie.

            A chicotit putin iar apoi am auzit cum niste pahare erau asezate pe ceva.

            Ellie: Da, buna. Ce faci?

            Eu: Sunt la filmari de la ora sase dimineata, Ellie. Am impresia ca astia vor sa ma omoare. Tu ce faci?

            Inca cateva sunete ciudate s-au facut auzite urmate de o injuratura iar apoi un oftat din partea lui Ellie.

            Ellie: Curatenie! FOR CHRIST SAKE LOUIS CE AI FACUT AICII?!

            Am departat telefonul de urechea mea, stiind ca Ellie avea sa ii tina morala. Nici nu vroiam sa imi imaginez ce era in acea camera pentru ca il cunosteam pe Louis, iar cand el trecea printr-o camera zici ca trecuse cea mai mare tornada inregistrata vreodata pe acolo.

            Eu: Hei, hai ca vorbim mai tarziu, vad ca esti ocupata.

            Usi s-au auzit deschizandu-se si inchizandu-se iar apoi Ellie i-a salutat pe Harry si Zayn care se pare ca tocmai intrasera in casa.

            Zayn: Ellie, tu asculti Mike Posner? Didn’t see that coming..

            Ellie: Nu fi copil! Nu ascult eu, Emma asculta. E pe speaker.

            M-am ridicat rapid de pe canapea pentru a inchide melodia si aproape ma impiedicasem de propriile-mi picioare. Totusi, reusisem sa o opresc.

            Ellie: Scuze, Emma. Dar se pare ca in momentul in care avem toti liber se face un dezastru infernal in casa!

            Eu: Nu e nimic. Eu ar trebui sa fug. Mai am repetitii pana la ora 15pm iar dupa trebuie sa ma duc sa imi fac bagajele.

            Ellie: Unde te duci?

            Usa de la cabina mea  a fost deschisa iar inauntru au intrat Jenny si Cher.

            Eu: La munte pentru ca acolo v-a trebui sa filmam urmatoarele parti ale filmului.

            Am auzit cum Ellie a luat telefonul de pe masa, probabil, iar apoi a deschis o usa.

            Ellie: Emma unde mergeti? Adica, in ce oras?

            I-am explicat lui Ellie cam cum ar trebui sa arate orasul. Din cate ne spusese Carter, nu era chiar atat de spionat de media, lucru care facea filmarile mult mai usoare.

            Ellie: Niall, ce zici daca mergem si noi? Si asa ai liber si ne-ar prinde bine ceva timp la aer liber.

            Niall: Sigur, de ce nu? Mie imi convine. Totusi, sa nu auda ceilalti ca…

            O multime de pasi s-au facut auziti iar apoi Louis, Liam, Harry si Zayn si-au facut prezenta. Radeam de una singura la gandul ca cosmarul lui Niall avea sa prinda viata. Micuta Cher a scapat un sughitat, lucru care m-a facut sa scap un “aww”.

            Louis: Ce vrei sa zici sa nu auda ceilalti? Mate, in caz ca ai uitat peretii astia sunt foarte subtiri si auzim totul! Pana si peretii au urechi! Si nu plecati fara noi.

            Am ras si mai tare in momentul in care l-am auzit pe Niall afundand o injuratura probabil in perna sa. Totusi, a trebuit sa inchid convorbirea pentru ca Jenny imi spusese ca in cateva minute trebuia sa ma duc din nou sa filmez o scena cu Tyler. Oare cat de mult puteam ura acea persoana?

            Imediat ce ora 15pm a fost anuntata, am si zburat de pe platouri. In drum spre casa am mai vorbit cu Ellie si mi-a zis ca si ei isi faceau bagajele. M-a intrebat daca nu vreau sa vin cu ei si sincer, as fi acceptat cu cea mai mare placere doar ca l-as fi calcat pe nervi pe Carter din moment ce deja inchiriase nu stiu ce autocar pentru transport. Se parea ca in acel autocar era un loc special pentru baby Cher lucru care m-a facut mult mai entuziasmata.

            Prin ajutorul internetului am aflat cum v-a fi vremea la munte in urmatoarele saptamani, si nu parea chiar atat de promitatoare. Mai mult de 50% din bagajul meu ocupau hainele groase pentru ca nu vroiam sa racesc pe acolo.

            Cand am intrat in autocar am fost cuprinsa de o gramada de sentimente. Eram bucuroasa ca viata mea ajunsese sa fie asa, adica ca faceam ceea ce imi placea dar fiecare lucru are si partea lui proasta. Nu imi placea faptul ca nu puteam fi sigura pe planurile care mi le faceam. Adica, ii promisesem mamei ca aveam sa ii fac o vizita in weekend, dar din cauza plecarii cu echipa, a trebuit sa aman totul. De asemenea, faptul ca nu stiam ce avea sa ma astepte la munte acum ca Ellie si ceilalti aveau sa vina ma distragea complet de la invatatul replicilor.