16. A chance

                        16. A chance

            Era deja seara tarziu, iar eu inca eram la spital. Satula de mirosul de medicamente si de gandul ca peste tot erau ace, am iesit afara. Aveam nevoie de aer curat.

            Imediat ce usile spitalului s-au inchis in urma mea am tras aer adanc in piept, incercand sa imi fac gandurile sa nu mai tipe atat de tare in mintea mea. In fata spitalului era o cafenea, asa ca am pornit spre ea pentru a-mi lua un cappuccino sau orice altceva din moment ce simteam iarasi nevoia de a bea ceva ce continea cafea.

            Nu vorbisem pe intelete cu Jamie, ceea ce imi facea gandurile sa o ia si mai razna. Nu stiam cum se simtea Robin dupa operatie, pentru ca asistentele si doctorii nu dadeau informatii decat rudelor de gradul I, ceea ce era cam rau din moment ce  parintii lui Robin nu stateau in Londra si deabea acuma se pornisera spre spitalul unde eram, pentru a avea grija de fiica lor.

            Am oftat, iar apoi mi-am luat de pe tejgheaua cafenelei bautura comandata. Am sorbit putin din cappuccinoul dulce, iar apoi am iesit din cafenea.

            Mi-am adus aminte de felul in care am vazut-o pe Robin din camera de urgenta. Atat de multe zgarieturi si vanatai. Atat de mult sange. Un fior mi-a strabatut tot corpul, iar apoi m-am gandit si la felul in care aratau Ethan si Jamie. Amandoi aveau cateva zgarieturi si vanatai, Ethan avand mai multe decat Jamie. Totusi, am pus chestia asta pe faptul ca Robin detinea un Peugeot cam vechi, iar Jamie avea o masina proaspat aparuta ce era plina de airbag-uri si alte chestii de protectie. Da, cam asa se explica de ce Robin si Ethan erau accidentati mai ceva decat Jamie.

            De unde sa fi avut zgarieturile? Nici eu nu imi dadusem seama de prima data, dar Ethan mi-a zis ca in momentul accidentului, geamul din partea lui Robin a fost spart, iar parbrizul s-a crapat. De acolo, cioburile au zburat peste tot, majoritatea cazand in special pe Robin. Din cate imi zisese acesta, geamul din partea ei nu s-a spart in bucati mari, astfel incat sa ii intre in carne si sa ramana semn pe viata; s-a spart in bucatele mici, iar la impactul cu pielea au lasat o multitudine de zgarieturi.

            Inca un fior si-a facut prezenta in corpul meu, iar dupa am mai luat o gura sanatoasa de cappuccino. Am mai stat cateva minute afara, iar apoi mi-am aruncat paharul la gunoi. Imediat ce am facut primul pas in spital, mirosul pe care il detestam s-a facut simtit. M-am indreptat spre salonul in care era Robin. Aproape ca am inceput sa alerg cand am vazut ca doamna doctor Ivey vorbea cu Ethan si Zayn. Ellie nu a mai putut sta la spital pentru ca trebuia sa isi continuie lucrul pentru nu stiu ce carte, iar Harry a fost nevoit sa o duca acasa din moment ce Zayn inca nu vroia sa plece.

            Cu toate ca am mers destul de repede pana in dreptul doctoritei Ivey, cand am ajuns langa ei, ea deja isi terminase discursul si ne-a intors spatele.

            Eu: Ce s-a intamplat?

            Ethan si Zayn s-au intors cu fata spre mine, iar apoi Ethan a incercat sa imi zambeasca pentru a ma linisti. Zambetul ala nu putea calma pe nimeni din moment ce nici macar el nu era calm.

            Ethan: Doctorita a zis ca doua persoane o pot vizita in seara asta pe Robin, dar pe rand.

            Eu: So what are you waiting for?! Du-te inauntru, Romeo! Overwhelm her!

            Incercam sa revin la Emma cea obisnuita, adica da, incercam sa fiu sarcastica. Ethan mi-a zambit, iar apoi i-am zis ca eu voi intra urmatoarea. M-am asezat pe scaunul de langa Zayn, iar apoi am incercat sa imi obisnuiesc fundul cu acel lemn rece si extrem de inconfortabil.

            Eu: Zayn, ce a zis d. Ivey?

            Pret de o secunda privirile noastre s-au intersectat, iar apoi acesta si-a intors capul in directia opusa.

            Zayn: Din cate zice ea, sunt sanse ca operatia lui Robin sa fi reusit, da-... Hei, ala nu e Jamie?

            M-am enervat putin ca nu si-a terminat fraza, dar apoi mi-am ridicat putin capul pentru a vedea locul care il puncta. Era Jamie, acum avand cateva copci la spranceana stanga, iar mana dreapta fiindu-i acoperita cu un bandaj alb.

            Eu: Scuza-ma putin, si, nu iti uita fraza.

            M-am ridicat de pe scaun, indreptandu-ma spre locul in care era Jamie. O gramada de intrbari erau in capul meu, si trebuia sa il fac sa imi raspunda la majoritatea dintre ele. Nu aveam de gand sa il mai las sa imi taie vorba din gura sau sa plece val-vartej de langa mine. Nu si de data asta!

            Jamie: Cum se simte?

            Eu: Cum se simte? Cum se simte, Jamie?! CA NAIBA! Totul multumita tie!

            Mi-am ridicat mainile in sus, incercand sa imi manifest furia intr-un fel. Nu vroiam sa il strang de gat sau sa ii dau o palma; deja avea zgarieturi pe fata.

            Jamie: Din cauza mea? Scuza-ma. Vorbesti in nestiinta de cauza, Emma. Nu eu conduceam!

            M-am incruntat, iar apoi mi-am incrucisat mainile.

            Eu: Explica...

            Jamie: Ok, deci. Eram acasa la mine, impreuna cu cativa prieteni. Unul dintre ei era interesat sa isi cumpere o masina sport, si m-a intrebat daca sunt de acord sa faca o tura cu ea prin oras. Doar nu era sa il las de izbeliste cu masina mea, nu? Normal ca m-am dus si eu. Totusi, cum ziceai si tu cand mi-ai condus masina, apesi putin mai tare pe acceleratie si deja zboara. El nu prea a priceput asta, iar cand a apasat mai tare, poof..accidentul.

            Jamie si-a lasat privirea in jos, iar apoi si-a dus degetele printre firele lui de par brunete. Imi era dor de vechiul Jamie, cel de la liceu, care avea par blond. Cel care nu era infocat dupa masini si cai putere.

            Jamie: Am venit la spital pentru a vedea cum se simte Ray si sa imi pun copcile astea, dar cand am ajuns aici am fost atacat din nou de politisti si m-au pus sa fac o multime de teste.

            Numele Ray, mi-a aprins un beculet.

            Eu: Ray e cumva un tip brunet, bine facut, putin bronzat, ochi verzi si dinti albi, impecabili?

            Jamie s-a incruntat iar apoi m-a aprobat. Cum am crezut, era tipul caruia ii oferisem un autograf in ziua in care am aflat ca Ellie se logodise cu Niall. In urma cu cateva saptamani il imbratisasem pe acel tip si facusem o poza cu el, fiind dispusa sa mai fac lucrurile alea si pentru o a doua oara. Acum, eram in stare sa imi sacrific mana pe fata acestuia (adica sa il loveasca destul de tare) pentru ca prietena mea tocmai a fost operata, si se pare ca inca nu se stia sigur de stare ei, totul din cauza lui!

            Jamie: Deci, cum se simte Robin?

            Eu: Ethan e inauntru, vorbeste cu ea. Tocmai ce si-a revenit din operatie, si doctorita ne-a dat voie ca numai doua persoane sa poata intra in salonul ei.

            In acel moment, mi-am dat seama ca nu eu eram cea care trebuia sa intre in salonul lui Robin, dupa Ethan. Vroiam sa il las pe Jamie, si se parea ca si el vroia acelasi lucru.

            O usa s-a deschis, iar cand mi-am indreptat privirea spre locul din care venise sunetul l-am vazut pe Ethan iesit din salonul lui Robin. I-am facut lui Jamie semn sa intre acolo, sa vorbeasca cu ea, iar el a si fugit de langa mine.

            M-am apropiat de Zayn si Ethan, si se parea ca Ethan vroia sa plece.

            Zayn: Te duc eu, daca e ok. Doar ca...

            S-a uitat spre mine, dandusi seama ca nici eu nu venisem cu masina. Am zambit, iar apoi i-am acceptat ideea, cu toate ca nu spusese cu voce tare.

            Eu: Can you drive me home too?

            Mi-a zambit iar apoi a dat din cap in semn de „da”. Adica, doar nu aveam de gand sa merg pe jos atata drum, nu? Cat despre portofelul meu, probabil era undeva aruncat prin casa in acel moment.

            In masina lui Zayn, l-am atacat pe Ethan cu intrebari despre starea lui Robin. Se parea ca era inca molesita de la operatie, si foarte palida din moment ce pierduse cam mult sange. Totusi, toata lumea spera sa se faca bine si sa isi revina la vechea si uluitoarea Robin.

            Ethan: Well, multumesc Zayn. Si iti multumesc si tie Emma ca ai fost alaturi de mine, dar si de Robin. Ne scuzati ca v-am distrus ziua asta..

            Ethan a oftat, iar dupa ce l-am incurajat ca totul v-a fi bine, a iesit din masina. Zayn a pornit din nou motorul,de data asta indreptandu-se spre casa mea. Niciunul dintre noi nu scotea un sunet, ceea ce era iritant, singurul lucru care se facea auzit fiind radioul. Canta Ne-Yo – So Sick. Melodia aia ma facea sa plang, dar acum nu eram in starea de a da importanta lyricsurilor.

            Peste cateva minute Zayn a parcat masina in fata casei mele, lasand motorul deschis.

            Eu: Vrei te rog sa iti continui ideea care ai inceput-o pe holul spitalului?

            Zayn: Well, faza este ca .. operatia lui Robin se pare ca a decurs bine doar ca nu este nimic sigur. A fost o operatie complicata, iar doctorita a denumit-o „operatie cu doua fete”din moment ce Robin trebuie tinuta inca cateva zile sub observatie pentru a vedea daca aceasta a decurs cum trebuie.

            Am inghetat, in momentul in care mi-am dat seama la ceea ce se referea Zayn. Nu imi venea sa cred cat de repede se puteau schimba lucrurile.

            Zayn: Ei bine, mai vorbim. Noapte buna.

            M-am uitat la el, si deabea i-am rostit numele dar se pare ca m-a auzit.

            Zayn: Da?

            Eu: Would you like to stay with me tonight, p-p-please?

            Mi-a zambit, iar apoi a oprit motorul masinii. Am respirat usurata, gandindu-ma ca in acea noapte nu v-oi sta singura in casa, doar eu si gandurile mele care aveau sa tipe in capul meu.

            Zayn: Desigur.

            S-a dat jos din masina, iar apoi mi-a deschis portiera. Imediat ce m-am ridicat din masina, l-am prins de talie si ne-am indreptat amandoi spre casa mea.